cârcel, cârcei, s.m. 1. (bot.) Organ vegetal al plantelor agățătoare. 2. Lanț cu care se leagă tânjelele de la plug. 3. Vătraiul de la cuptor. 4. Buclă, cârlionț. 5. Căpușă. 6. De-a cârcelu, joc de copii. „Se lua pălăria de la unul din copii și se acoperea ceva ce ea. Unul care nu știa era chemat să ghicească ce-i sub ea și trebuia să pășească pe ea” (Corpus, 2004: 36). – Cf. srb. krč „cârcel” (Șăineanu, MDA).