cârcei [At: LB / V: ~a, ~cia, ~ci / Pzi: ~cesc / E: cârcel] 1-2 vtr A (se) înconvoia. 3-4 vtr A (se) contracta din cauza unui cârcel. 5 vt (Iuz) A lega în fiare. 6 vt (Fig; îf cârci) A șicana. 7 vt (Fig; îaf) A mustra.

cârceia¹ v vz cârcei

cârci v vz cârcei

cârcia v vz cârcei

cîrceĭéz v. tr. (d. cîrceĭe). Vest. Prind în cîrceĭe, în cătușĭ (mînile unuĭ tîlhar).

încîrceĭéz (mă) v. refl. uzitat la pers. III. Am cîrceĭ: mi s’a încîrceĭat picĭoru de răceala apeĭ. – Și cîrceĭez.