2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTĂRÍRE, cântăriri, s. f. Acțiunea de a cântări; cântăreală. – V. cântări.

CÂNTĂRÍRE, cântăriri, s. f. Acțiunea de a cântări; cântăreală. – V. cântări.

cântărire sf [At: PONI, F. 36 / Pl: ~ri / E: cântări] 1 Determinare a greutății unui corp Si: cântărealâ (1), cântărit1 (1). 2 Apreciere. 3 Chibzuire. 4 Faptul de a avea anumită greutate Si: cântărit1 (4). 5 Valorare.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

cântărí [At: RĂȘCANU, L. 139/6 / Pzi: ~résc / E: cântar] 1 vt A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, balanței, basculei etc. 2 vt A aprecia. 3 vt A chibzui. 4 vi A avea o anumită greutate. 5 vi (Pan) A valora.

CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar.

CÎNTĂRÍ, cîntăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cîntarului. Am cîntărit lemnele.Refl. pas. Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40. Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Expr. A cîntări în mînă (sau în mîini) = a aprecia greutatea unui corp, luîndu-l în mînă. Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55. A cîntări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (fig.) alte însușiri. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca, a estima; a cumpăni, a chibzui. Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293. Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130. I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230. ◊ Expr. A-și cîntări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele. ◊ (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea). Acand stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. Mă înțelesese. Mă cîntarea. DELAVRANCEA, H. T. 66. 3. Intranz. A avea o anumită greutate, a trage la cîntar. Peștele cintărea 3 kg.Fig. A avea valoare (mare), a valora, a prețui. Aprecierea profesorului cîntărește greu.

CÎNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a cîntări. Basculele servesc la cîntărirea greutăților mai mari de 25 de kilograme.

A CÂNTĂRÍ cântărésc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe etc.) A pune pe cântar (pe balanță etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitățile. 2) fig. (acțiuni, situații etc.) A judeca, luând în considerație toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ◊ A-și cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a prețui. /Din cântar

cântărì v. 1. a constata greutatea unui lucru: a cântări carnea; 2. a trage greu: aurul cântărește mai mult decât argintul; 3. fig. a prețui, a judeca valoarea unei persoane: cum lam văzut, lam și cântărit!

cîntărésc v. tr. (d. cîntar). Constat greutatea unuĭ lucru punîndu-l în cantar, cumpănă, balanță. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a cîntări lucrurile, o persoană. Îmĭ cîntăresc vorbele, îmĭ ĭaŭ sama la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cîntărește cincĭ grame.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântăríre s. f., g.-d. art. cântărírii; pl. cântăríri

cântăríre s. f., g.-d. art. cântărírii; pl. cântăríri

cântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 să cântăreáscă

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cântăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTĂRÍRE s. 1. (rar) măsurare. (~ unei mărfi.) 2. v. cântar.

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, prețui, socoti, valora.

cîntări vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. PREȚUI. SOCOTI. VALORA.

CÎNTĂRI vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. (pop.) a atîrna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cît ~ sacul?)

CÎNTĂRIRE s. 1. (rar) măsurare. (~ unei mărfi.) 2. cîntar, cîntărit, (pop.) cîntăreală. (L-a înșelat la ~.)

Intrare: cântărire
cântărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântărire
  • cântărirea
plural
  • cântăriri
  • cântăririle
genitiv-dativ singular
  • cântăriri
  • cântăririi
plural
  • cântăriri
  • cântăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: cântări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cântări
  • cântărire
  • cântărit
  • cântăritu‑
  • cântărind
  • cântărindu‑
singular plural
  • cântărește
  • cântăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cântăresc
(să)
  • cântăresc
  • cântăream
  • cântării
  • cântărisem
a II-a (tu)
  • cântărești
(să)
  • cântărești
  • cântăreai
  • cântăriși
  • cântăriseși
a III-a (el, ea)
  • cântărește
(să)
  • cântărească
  • cântărea
  • cântări
  • cântărise
plural I (noi)
  • cântărim
(să)
  • cântărim
  • cântăream
  • cântărirăm
  • cântăriserăm
  • cântărisem
a II-a (voi)
  • cântăriți
(să)
  • cântăriți
  • cântăreați
  • cântărirăți
  • cântăriserăți
  • cântăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cântăresc
(să)
  • cântărească
  • cântăreau
  • cântări
  • cântăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cântărire

etimologie:

  • vezi cântări
    surse: DEX '98 DEX '09

cântări

  • 1. tranzitiv A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Am cântărit lemnele.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții... celor mai ușori li se pune plumb pe șa, pînă ce sînt toți deopotrivă grei. NEGRUZZI, S. I 40.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Iepele care-s cu mînzi Fac cinci sute de florînzi (= fiorini), Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cîntăresc. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cântări în mână (sau în mâini) = a aprecia greutatea unui corp, luându-l în mână.
      exemple
      • Căută Ileana sacul cu ghemele, le numără, le cîntări-n mînă. RETEGANUL, P. I 55.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A cântări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp, sau (figurat) alte însușiri.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Te lași îmbrîncit în situații pe care ar fi. trebuit să le mai cercetezi, să le mai cîntărești. PAS, Z. I 293.
      surse: DLRLC
    • Pînă mîne ai vreme să gîndești ce să spui și ce nu. Cîntărește-le pe toate în minte și grăiește după conștiința ta. DEMETRIUS, V. 130.
      surse: DLRLC
    • I-am cîntărit argumentele și istețimea. GALACTION, I 230.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A-și cântări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele.
      surse: DLRLC NODEX
    • 2.2. (Cu privire la oameni) A studia, a cerceta (cu privirea).
      exemple
      • Acarul stătea pe gînduri și se uita la Rizea cîntărindu-l din ochi. DUMITRIU, N. 99.
        surse: DLRLC
      • Mă înțelesese. Mă cîntărea. DELAVRANCEA, H. T. 66.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A avea o anumită greutate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Peștele cântărea 3 kg.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cântar
    surse: DEX '09 DEX '98