2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).

CÂMPEÁN ~éni m. Locuitor de la câmp. /câmp + suf. ~ean

câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.

CÎMPEÁN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.

CÎMPEÁN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.

cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câmpeán adj. m., s. m., pl. câmpéni; adj. f. câmpeánă, pl. câmpéne

câmpeán s. m., adj. m., pl. câmpéni; f. sg. câmpeánă, pl. câmpéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂMPEÁN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.

CÂMPEÁN s. (prin Transilv.) țăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)

CÎMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ este locuitorul de la cîmpie.)

cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.

Intrare: câmpean (adj.)
câmpean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpean
  • câmpeanul
  • câmpeanu‑
  • câmpea
  • câmpeana
plural
  • câmpeni
  • câmpenii
  • câmpene
  • câmpenele
genitiv-dativ singular
  • câmpean
  • câmpeanului
  • câmpene
  • câmpenei
plural
  • câmpeni
  • câmpenilor
  • câmpene
  • câmpenelor
vocativ singular
plural
Intrare: câmpean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpean
  • câmpeanul
  • câmpeanu‑
plural
  • câmpeni
  • câmpenii
genitiv-dativ singular
  • câmpean
  • câmpeanului
plural
  • câmpeni
  • câmpenilor
vocativ singular
  • câmpeanule
  • câmpene
plural
  • câmpenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

câmpean (adj.)

  • 1. rar De (la) câmp, de la țară.
    exemple
    • Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85.
      surse: DLRLC
    • Negreșit că cei dintîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Câmp + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09

câmpean, -ă (persoană) câmpeană

  • 1. Locuitor de la câmp, de la șes sau prin extensiune, de la țară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țăran

etimologie:

  • Câmp + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09