5 intrări

school Articole pe această temă:

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.

CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.

câinesc, ~ească a [At: ȚICHINDEAL, F. 10 / V: cân~, căneáscă / Pl: ~ești / E: câine + -esc] 1 Specific câinelui (1). 2 Privitor la câine (1). 3 Care provine de la câine (1). 4 Care aparține câinelui (1). 5 (Îs) Dinte ~ Canin. 6 Rău la inimă Si: hain. 7 (D. vreme, situații, împrejurări) Potrivnic omului, greu de suportat Si: aspru, câinos (2).

CÂINÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viață ~ească. /câine + suf. ~esc

câinesc a. 1. ce ține de câine: lemn câinesc, boală câinească; 2. fig. rău: suflet câinesc, vreme câinească.

LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. Țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.). A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun. 2. Tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme adânc. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. și pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-Domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș (Artemisia abrotanum).Lat. lignum.

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis).Zgrăbunță + suf. -ică.

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis).Zgrăbunță + suf. -ică.

cânesc, ~ească a vz câinesc

zgrăbunți s.f. (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu franzele ovale sau eliptice, pețiolate, cu florile galbene, dispuse în capitule mici (Lapsana communis). • pl. -ele. /zgrăbunță + -ică.

CÎINÉSC, -EÁSCĂ, cîinești, adj. 1. De cîine, al cîinilor. (Într-o fabulă) O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Fig. (Despre situații, împrejurări și mai ales despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat, aspru, cumplit. Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226. Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412. – Variantă; (Transilv., Mold.) cînésc, -eáscă adj.

CÎNESC, -EASCĂ adj. v. cîinesc.

LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. (Numai la sg.) Substanță dură, compactă sau fibroasă care alcătuiește tulpina, ramurile și rădăcina arborilor și arbuștilor și care servește ca material de construcție, pentru prelucrări chimice, drept combustibil etc. Am cerut domnului Iordan rachiu într-o ploscă de lemn. SADOVEANU, B. 106. Bronz, catifea, lemn sau mătase, Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI, O. I 179. [Soacra] rodea în nurori, cum roade cariul în lemn. CREANGĂ, P. 12. Cadențata bătaie a unui orologiu de lemn. EMINESCU, N. 35. La lemnul tare trebuie secure ascuțită.Expr. A ajunge (sau a aduce pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu desăvîrșire, a despuia. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi nesimțitor, a fi insensibil la ceva; a nu ști nimic. Da tat'tu de ce doarme, măi? Ce, el e de lemn? DUMITRIU, B. F. 101. La instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. A rămîne ca de lemn = a înlemni, a încremeni, a nu mai spune nimic (din cauza unei emoții copleșitoare). În urma lui, Comăneșteanu rămase ca de lemn. D. ZAMFIRESCU, R. 250. A se face de lemn = a înțepeni (din cauza frigului, a băuturii excesive etc.). Și au băut cu toții pînă ce li s-au făcut fălcile de lemn. SADOVEANU, D. P. 12. ◊ (Adverbial, în expr.) A fi înghețat lemn = a înțepeni de frig, a fi înghețat bocnă, a fi înghețat tun. E înghețată lemn. Nici nu poate vorbi. BUJOR, S. 106. 2. (Mai ales la pl.; uneori determinat prin «de foc» sau «de ars») Trunchiul și ramurile unui arbore servind pentru construcție sau drept combustibil. La poalele unui codru... vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 239. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți lemnele țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. ◊ Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. Adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dînsul. CREANGĂ, P. 215. E ger de crapă lemnele, se spune cînd e foarte frig. Era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele. id. A. 23. ♦ Bucată, parte tăiată sau ruptă din trunchiul sau din ramurile unui arbore. Ședea și el pe prispă și ascuțea un lemn. DUMITRIU, N. 93. Aș fi luat două lemne uscate, apoi le-aș fi frecat unul cu altul pînă ce s-ar fi aprins. DRĂGHICI, R. 67. 3. (Învechit și regional) Copac, arbust. Toate lemnele se pleacă Cu capul către pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. Frunză verde lemn sucit. HODOȘ, P. P. 120. 4. Compuse: lemn-cîinesc (sau lemnul-cîinelui) = arbust, cu frunze mici și groase de un verde-închis, cultivat de obicei prin parcuri și prin grădini servind drept gard viu (Ligustrum vulgare); măliniță. Vița sălbatecă urcase amestecîndu-și frunzele și florile tufișurilor de lemn-cîinesc. MACEDONSKI, O. III 109. Frunză verde lemn-cîinesc, Stau mereu și mă gîndesc. TEODORESCU, P. P. 317; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); lemnul- domnului = arbust din familia compozeelor, cu miros pătrunzător de lămîie, cultivat adesea prin parcuri și prin grădini (Artemisia abrotanum); lemnuș (2). Ochiul-boului, lemnul-domnului și limba-mielușelului. FILIMON, C. 264. Grădinile cele de flori... cu lemnul-domnului și lăcrimioară și cu cîte alte plante aromatice. I. IONESCU, M. 373.

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale și flori galbene; crește prin tufișuri și prin păduri (Lapsana communis).

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze ovale și flori galbene (Lapsana communis). – Din zgrăbunță + suf. -ică.

cî́ĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.

cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne, canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. și f. câinéști

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. și f. câinéști

zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele

arată toate definițiile

Intrare: câinesc
câinesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câinesc
  • câinescul
  • câinescu‑
  • câinească
  • câineasca
plural
  • câinești
  • câineștii
  • câinești
  • câineștile
genitiv-dativ singular
  • câinesc
  • câinescului
  • câinești
  • câineștii
plural
  • câinești
  • câineștilor
  • câinești
  • câineștilor
vocativ singular
plural
cânesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cânesc
  • cânescul
  • cânească
  • câneasca
plural
  • cânești
  • câneștii
  • cânești
  • câneștile
genitiv-dativ singular
  • cânesc
  • cânescului
  • cânești
  • câneștii
plural
  • cânești
  • câneștilor
  • cânești
  • câneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-câinească
buruiană-câinească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-câinească
  • buruiana-câinească
plural
  • buruieni-câinești
  • buruienile-câinești
genitiv-dativ singular
  • buruieni-câinești
  • buruienii-câinești
plural
  • buruieni-câinești
  • buruienilor-câinești
vocativ singular
plural
Intrare: lemn-câinesc
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemn-câinesc
  • lemnul-câinesc
plural
genitiv-dativ singular
  • lemn-câinesc
  • lemnului-câinesc
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemnul-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • lemnului-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: salată-câinească
salată-câinească substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salată-câinească
  • salata-câinească
plural
genitiv-dativ singular
  • salate-câinești
  • salatei-câinești
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zgrăbunțică
zgrăbunțică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrăbunți
  • zgrăbunțica
plural
  • zgrăbunțele
  • zgrăbunțelele
genitiv-dativ singular
  • zgrăbunțele
  • zgrăbunțelei
plural
  • zgrăbunțele
  • zgrăbunțelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salata-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • salatei-câinelui
plural
vocativ singular
plural
salată-câinească substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salată-câinească
  • salata-câinească
plural
genitiv-dativ singular
  • salate-câinești
  • salatei-câinești
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

câinesc cânesc

  • 1. Care aparține câinilor, privitor la câini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: canin (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre atitudinea, manifestările cuiva:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: dușmănos hain rău (adj.)
    • 2.1. (Despre vreme, situații, împrejurări) Vrăjmaș omului, greu de suportat.
      exemple
      • Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226.
        surse: DLRLC
      • Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Câine + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

lemn-câinesc lemnul-câinelui

  • 1. Arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare).
    exemple
    • Vița sălbatecă urcase amestecîndu-și frunzele și florile tufișurilor de lemn-cîinesc. MACEDONSKI, O. III 109.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde lemn-cîinesc, Stau mereu și mă gîndesc. TEODORESCU, P. P. 317.
      surse: DLRLC

etimologie:

salată-câinească

etimologie:

zgrăbunțică lapsana salata-câinelui salată-câinească

etimologie:

  • Zgrăbunță + sufix -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM