15 intrări

Articole pe această temă:

82 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

câine sm [At: MOXA, 363/29 / V: (reg) câne[1] / Pl: ~ni / E: ml canis] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris) 2 (Irn; îe) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca ~le cu pisica sau a se mânca ca ~nii Se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc și se ceartă întruna. 3 (Îe) A tăia frunză la ~ni A trândăvi. 4 (Îae) A nu avea nici o ocupație. 5 (Îe) A trăi ca ~le la stână A trăi bine. 6 (Îe) Nu e nici ~ nici ogar Nu are o situație clară. 7 (Îae) Nu aparține unei categorii determinate. 8 (Îe) Nu-i numai un ~ ciunt de coadă Aspectul în discuție este comun și altora. 9 (Îe) Viață de ~ Viață grea, plină de lipsuri. 10 (Irn; îe) Umblă ~nii cu covrigi (sau colaci) în coadă E mare belșug. 11 Epitet dat unui om rău. 12 (Ast; pop; îc) ~le-Mare Numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius). 13 (Ast; pop; îc) ~le-Mic Numele unei constelații boreale, situate între Hidra și Orion. 14 (Zlg; îc) ~-de-mare Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achantias vulgaris). 15 (Ent; îc) ~le-babei Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. 15 Masa de lucru a dogarului. corectată

  1. cânecâne Ladislau Strifler

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

câine s. m. în sint. s. între câine și lup„Lansarea cărții «Între câine și lup» de Emil Hurezeanu.” ◊ „22” 7/96 p. 15. ◊ „[...] acest titlu [...] reprezintă traducerea expresiei franțuzești «entre chien et loup», expresie ce desemnează un anumit moment al zilei, punctul ei final. Totuși, nu este vorba despre un punct în adevăratul sens al cuvântului, ci despre un moment, o trecere. Ne aflăm în fluxul temporal, iar ceea ce se vizează prin acest titlu este o perioadă de tranziție.” ◊ „22” 8/96 p. 14.

CÂÍNE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit și folosit la pază, vânătoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o poziție bine determinată. A tăia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trăi ca ~ele cu pisica (a se mânca ca ~ii) a fi în relații rele; a se dușmăni. (Undeva) umblă ~ii cu colaci în coadă se spune când cineva crede, că undeva se trăiește foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coadă mai sunt oameni sau situații de felul acesta. 2) fig. Om rău, câinos. ◊ Porc de ~ om ticălos. Coadă de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelație boreală în care intră și Sirius. ~le-Mic constelație boreală între Hydra și Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagră de talie mică și culoare albastră-cenușie. /<lat. canis

câine m. 1. animal domestic din familia carnivorelor digitigrade; 2. fig. (termen de dispreț) om rău (câinele fiind considerat ca tipul răutății): câinele de tată-său Pop.; 3. porecla ce Turcii dau creștinilor: om făr’de-lege, un câine creștin Bot.; 4. nume a două constelațiuni; 5. Mold. (sens tehnic) masă de tras doage; 6. nume de animale: câine tătăresc, numele bucovinean al nagâțului (pe care Tătarii l’ar fi dresat spre a descoperi pe Românii ascunși); [Mold. câne= lat. CANEM; sensul 5 face aluziune la imaginea animalului culcat pe labele sale] ║ adv. câine-câinește, cu mare greutate: a o duce câine-câinește.

CẤNE s. m. v. câine.

LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. Țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.). A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun. 2. Tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme adânc. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. și pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-Domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș (Artemisia abrotanum).Lat. lignum.

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis).Zgrăbunță + suf. -ică.

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis).Zgrăbunță + suf. -ică.

ciocrác sm [At: H III, 118 / E: Ciocrac (o parte din Șcheii Brașovului) csnp] Nume al unui câine ciobănesc.

CÎÍNE, cîini, s. m. (Și în forma regională cîne) 1. Animal mamifer carnivor, din aceeași familie cu lupul și cu vulpea, domesticit și folosit pentru pază, vînătoare etc. Cînele zvîcni înainte și prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni... «Te-or răzbuna copiii mei!Și-acum mă taie, dacă vrei, Și-aruncă-mă la cîni!» COȘBUC, P. I 114. Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. Păcat, sărmanul, să moară ca un cîne. CREANGĂ, P. 330. În satul fără cîini, te plimbi fără băț (= unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare). ◊ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A trăi ca cîine cu pisica sau a se mînca ca cîinii = a nu se înțelege de loc, a trăi în certuri, în dușmănie. A tăia frunză cîinilor (sau la cîini) = a trîndăvi, a nu lucra nimic. A trăi ca cîinele la stînă = a trăi bine. A petrece ca cîineie în car = a petrece rău. Nu e nici cîine nici ogar = n-are nici o trăsătură distinctivă. Nu-i numai un cîine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Cîinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios. Îi mănîncă cîinii din traistă v. mînca. Cîine-cîinește v. cîinește. Porc de cîine v. porc. A ieși ca cîinele din iarnă = a fi foarte slab. A da cu căciula în cîini v. căciulă. Viață de cîine = viață grea, lipsită de bucurii. ◊ (Ironic) Umblă cîinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e belșug. (Cu o construcție mai rară) Trăiesc de cînd cîinii purtau colaci în coadă. ALECSANDRI, T. I 358. ◊ Fig. Nume dat unui om rău, hain. Ne-ai vîndut cu mîinile legate, cîine! DAVIDOGLU, O. 111. ◊ Expr. A fi cîine = a fi rău, hain. Destinul ne-a fost cîine. TULBURE, V. R. 26. Dar, zău, doru-i mare cîne, Peste multe dealuri vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. A-i fi cuiva cîine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain. 2. Compuse: cîine-de-mare = specie de pește de mare cu pielea foarte tare; cîinele-mare = numele unei constelații boreale (din care face pafte și Sirius, cea mai luminoasă stea de pe boltă); Cîinele-mic = numele unei constelații boreale, între Hydra și Orion; cîinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cîrlig osos la unul din capete. Cînele-babei e flocos ca un cîne și mușcă. MARIAN, INS. 277; laptele-cîinelui v. lapte. – Variantă; (Transilv., Mold.) cîne s. m.

LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. (Numai la sg.) Substanță dură, compactă sau fibroasă care alcătuiește tulpina, ramurile și rădăcina arborilor și arbuștilor și care servește ca material de construcție, pentru prelucrări chimice, drept combustibil etc. Am cerut domnului Iordan rachiu într-o ploscă de lemn. SADOVEANU, B. 106. Bronz, catifea, lemn sau mătase, Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI, O. I 179. [Soacra] rodea în nurori, cum roade cariul în lemn. CREANGĂ, P. 12. Cadențata bătaie a unui orologiu de lemn. EMINESCU, N. 35. La lemnul tare trebuie secure ascuțită.Expr. A ajunge (sau a aduce pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu desăvîrșire, a despuia. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi nesimțitor, a fi insensibil la ceva; a nu ști nimic. Da tat'tu de ce doarme, măi? Ce, el e de lemn? DUMITRIU, B. F. 101. La instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. A rămîne ca de lemn = a înlemni, a încremeni, a nu mai spune nimic (din cauza unei emoții copleșitoare). În urma lui, Comăneșteanu rămase ca de lemn. D. ZAMFIRESCU, R. 250. A se face de lemn = a înțepeni (din cauza frigului, a băuturii excesive etc.). Și au băut cu toții pînă ce li s-au făcut fălcile de lemn. SADOVEANU, D. P. 12. ◊ (Adverbial, în expr.) A fi înghețat lemn = a înțepeni de frig, a fi înghețat bocnă, a fi înghețat tun. E înghețată lemn. Nici nu poate vorbi. BUJOR, S. 106. 2. (Mai ales la pl.; uneori determinat prin «de foc» sau «de ars») Trunchiul și ramurile unui arbore servind pentru construcție sau drept combustibil. La poalele unui codru... vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 239. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți lemnele țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. ◊ Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. Adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dînsul. CREANGĂ, P. 215. E ger de crapă lemnele, se spune cînd e foarte frig. Era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele. id. A. 23. ♦ Bucată, parte tăiată sau ruptă din trunchiul sau din ramurile unui arbore. Ședea și el pe prispă și ascuțea un lemn. DUMITRIU, N. 93. Aș fi luat două lemne uscate, apoi le-aș fi frecat unul cu altul pînă ce s-ar fi aprins. DRĂGHICI, R. 67. 3. (Învechit și regional) Copac, arbust. Toate lemnele se pleacă Cu capul către pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. Frunză verde lemn sucit. HODOȘ, P. P. 120. 4. Compuse: lemn-cîinesc (sau lemnul-cîinelui) = arbust, cu frunze mici și groase de un verde-închis, cultivat de obicei prin parcuri și prin grădini servind drept gard viu (Ligustrum vulgare); măliniță. Vița sălbatecă urcase amestecîndu-și frunzele și florile tufișurilor de lemn-cîinesc. MACEDONSKI, O. III 109. Frunză verde lemn-cîinesc, Stau mereu și mă gîndesc. TEODORESCU, P. P. 317; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); lemnul- domnului = arbust din familia compozeelor, cu miros pătrunzător de lămîie, cultivat adesea prin parcuri și prin grădini (Artemisia abrotanum); lemnuș (2). Ochiul-boului, lemnul-domnului și limba-mielușelului. FILIMON, C. 264. Grădinile cele de flori... cu lemnul-domnului și lăcrimioară și cu cîte alte plante aromatice. I. IONESCU, M. 373.

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale și flori galbene; crește prin tufișuri și prin păduri (Lapsana communis).

ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze ovale și flori galbene (Lapsana communis). – Din zgrăbunță + suf. -ică.

câine-exploratór s. m. Câine folosit în diverse explorări ◊ „În Canada [...] câinii vor fi folosiți pentru explorarea unor zăcăminte de minerale utile. În prezent, o echipă de biologi face experiențe cu un grup de asemenea câini-exploratori. Sc. 13 XI 72 p. 4 //din câine + explorator//

atrățel m. plantă numită și limba câinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRACÉL, de unde și forma redusă arățel].

câinele-babei m. Mold. mic crustaceu care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus asellus).

arată toate definițiile

Intrare: Câine
Câine nume propriu
nume propriu (I3)
  • Câine
Intrare: câine
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câine
  • câinele
plural
  • câini
  • câinii
genitiv-dativ singular
  • câine
  • câinelui
plural
  • câini
  • câinilor
vocativ singular
  • câine
plural
  • câinilor
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câne
  • cânele
plural
  • câni
  • cânii
genitiv-dativ singular
  • câne
  • cânelui
plural
  • câni
  • cânilor
vocativ singular
  • câne
plural
  • cânilor
Intrare: capul-câinelui
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capul-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • capului-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: câine-de-mare
câine-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câine-de-mare
  • câinele-de-mare
plural
  • câini-de-mare
  • câinii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • câine-de-mare
  • câinelui-de-mare
plural
  • câini-de-mare
  • câinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: câine-lup
câine-lup substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câine-lup
  • câinele-lup
plural
  • câini-lupi
  • câinii-lupi
genitiv-dativ singular
  • câine-lup
  • câinelui-lup
plural
  • câini-lupi
  • câinilor-lupi
vocativ singular
plural
Intrare: câinele-babei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câinele-babei
plural
genitiv-dativ singular
  • câinelui-babei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Câinele-Mare
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Câinele-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Câinelui-Mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Câinele-Mic
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Câinele-Mic
plural
genitiv-dativ singular
  • Câinelui-Mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: laptele-câinelui
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laptele-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • laptelui-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lemn-câinesc
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemn-câinesc
  • lemnul-câinesc
plural
genitiv-dativ singular
  • lemn-câinesc
  • lemnului-câinesc
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemnul-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • lemnului-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-câinelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pătrunjelul-câinelui
  • silabație: pă-trun-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrunjelul-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • pătrunjelului-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: poama-câinelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poama-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • poamei-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: salata-câinelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salata-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • salatei-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zgrăbunțică
zgrăbunțică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrăbunți
  • zgrăbunțica
plural
  • zgrăbunțele
  • zgrăbunțelele
genitiv-dativ singular
  • zgrăbunțele
  • zgrăbunțelei
plural
  • zgrăbunțele
  • zgrăbunțelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salata-câinelui
plural
genitiv-dativ singular
  • salatei-câinelui
plural
vocativ singular
plural
salată-câinească substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salată-câinească
  • salata-câinească
plural
genitiv-dativ singular
  • salate-câinești
  • salatei-câinești
plural
vocativ singular
plural

câine familiaris câne

  • 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cînele zvîcni înainte și prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82.
      surse: DLRLC
    • Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni... «Te-or răzbuna copiii mei! – Și-acum mă taie, dacă vrei, Și-aruncă-mă la cîni!» COȘBUC, P. I 114.
      surse: DLRLC
    • Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143.
      surse: DLRLC
    • Păcat, sărmanul, să moară ca un cîne. CREANGĂ, P. 330.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie În satul fără câini, te plimbi fără băț = unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie ironic A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: trândăvi
    • 1.4. expresie A trăi ca câinele la stână = a trăi bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A petrece ca câinele în car = a petrece rău.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. expresie Câinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Îi mănâncă câinii din traistă.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.11. expresie Porc de câine.
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie A ieși ca câinele din iarnă = a fi foarte slab.
      surse: DLRLC
    • 1.13. expresie A da cu căciula în câini.
      surse: DLRLC
    • 1.14. expresie Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.15. expresie ironic Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • rar Trăiesc de cînd cîinii purtau colaci în coadă. ALECSANDRI, T. I 358.
        surse: DLRLC
    • 1.16. Epitet dat unui om rău, hain.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ne-ai vîndut cu mîinile legate, cîine! DAVIDOGLU, O. 111.
        surse: DLRLC
      • 1.16.1. expresie A fi câine = a fi rău, hain.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Destinul ne-a fost cîine. TULBURE, V. R. 26.
          surse: DLRLC
        • Dar, zău, doru-i mare cîne, Peste multe dealuri vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93.
          surse: DLRLC
      • 1.16.2. expresie A-i fi cuiva câine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain.
        surse: DLRLC

etimologie:

capul-câinelui

etimologie:

câine-de-mare

  • 1. Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

câinele-babei

  • 1. Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînele-babei e flocos ca un cîne și mușcă. MARIAN, INS. 277.
      surse: DLRLC

etimologie:

Câinele-Mare

  • 1. Numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

Câinele-Mic

  • 1. Numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

laptele-câinelui

  • 1. botanică Plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos (Euphorbia cyparissias).
    surse: DEX '09 sinonime: alior

etimologie:

lemn-câinesc lemnul-câinelui

  • 1. Arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare).
    exemple
    • Vița sălbatecă urcase amestecîndu-și frunzele și florile tufișurilor de lemn-cîinesc. MACEDONSKI, O. III 109.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde lemn-cîinesc, Stau mereu și mă gîndesc. TEODORESCU, P. P. 317.
      surse: DLRLC

etimologie:

limba-câinelui

etimologie:

salata-câinelui

etimologie:

zgrăbunțică lapsana salata-câinelui salată-câinească

etimologie:

  • Zgrăbunță + sufix -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM