BUTONARE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

BUTONARE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

butonare sf [At: DEX² / E: buton] Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una din suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect.

butonare² s.f. (fam.) Acțiunea de a butona² și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. butona².

butonare¹ s.f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lînă, prin care fibrele sînt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe pentru a obține un anumit aspect; butonaj. • pl. -ări. /v. butona¹.

BUTONARE s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

BUTONARE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lînă, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].

BUTONARE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)

BUTONA, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

butona² vb. I. tr. (fam.) A lucra la computer (apăsînd pe butoanele tastaturii). • prez.ind. -ez. /buton + -a.

BUTONA vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].

BUTONA² vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)

BUTONA¹ vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boutonner)

butonare s. f., g.-d. art. butonării

butonare s. f., g.-d. art. butonării

butonare s. f., g.-d. art. butonării

butona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. butonez, 3 butonează; conj. prez. 1 sg. să butonez, 3 să butoneze

*butona (a ~) vb., ind. prez. 3 butonează

butona vb., ind. prez. 1 sg. butonez, 3 sg. și pl. butonează

butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc.

butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.