3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butonare sf [At: DEX2 / E: buton] Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una din suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect.

BUTONÁRE2 s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

BUTONÁRE1, butonări, s. f. Acțiunea de a butona.V. butona.

BUTONÁRE s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

BUTONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].

BUTONÁRE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)

BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].

BUTONÁ2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)

BUTONÁ1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonáre s. f., g.-d. art. butonării

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz, 3 sg. și pl. butoneáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc.

butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.

Intrare: butonare (a butona)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butonare
  • butonarea
plural
  • butonări
  • butonările
genitiv-dativ singular
  • butonări
  • butonării
plural
  • butonări
  • butonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: butonare (apretare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butonare
  • butonarea
plural
  • butonări
  • butonările
genitiv-dativ singular
  • butonări
  • butonării
plural
  • butonări
  • butonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: butona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butona
  • butonare
  • butonat
  • butonatu‑
  • butonând
  • butonându‑
singular plural
  • butonea
  • butonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butonez
(să)
  • butonez
  • butonam
  • butonai
  • butonasem
a II-a (tu)
  • butonezi
(să)
  • butonezi
  • butonai
  • butonași
  • butonaseși
a III-a (el, ea)
  • butonea
(să)
  • butoneze
  • butona
  • butonă
  • butonase
plural I (noi)
  • butonăm
(să)
  • butonăm
  • butonam
  • butonarăm
  • butonaserăm
  • butonasem
a II-a (voi)
  • butonați
(să)
  • butonați
  • butonați
  • butonarăți
  • butonaserăți
  • butonaseți
a III-a (ei, ele)
  • butonea
(să)
  • butoneze
  • butonau
  • butona
  • butonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butonare (a butona)

  • 1. Acțiunea de a butona.
    surse: DEX '09 DN sinonime: butonaj

etimologie:

  • vezi butona
    surse: DEX '09 DN

butonare (apretare)

  • 1. (numai) singular Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. buton(a)
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

butona

  • 1. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. reflexiv A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba.
    surse: DN sinonime: îmbumba încheia

etimologie:

  • de la buton
    surse: DEX '09 MDN '00