BUTONARE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

butonare¹ s.f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lînă, prin care fibrele sînt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe pentru a obține un anumit aspect; butonaj. • pl. -ări. /v. butona¹.

butonare² s.f. (fam.) Acțiunea de a butona² și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. butona².

BUTONARE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lînă, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].

BUTONARE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)

butonare s. f., g.-d. art. butonării

butonare s. f., g.-d. art. butonării

butonare s. f., g.-d. art. butonării

butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc.