butoană sf [At: ȘEZ. II, 33 / Pl: ~ne / E: bute + -oană] (Reg) Butoi (1).

buton [At: CAMIL PETRESCU, T. 8 / Pl: ~i și ~oane / E: fr bouton] 1 sm Nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale, cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Si: (înv) bumb. 2 sm (Pex) Ceea ce are forma unui nasture Si: țâmburuș. 3 sn (Spc) Piesă în formă de nasture, legată de o tijă, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. 4 sn Comutator electric. 5 sn Umflătură care apare pe epiderma oamenilor și animalelor, de forma unui buton (1) Si: coș.

buton s.n., s.m. 1 s.n. (tehn.) Piesă mică, în formă de disc, de calotă sferică etc., care, prin apăsare sau rotire realizează comanda unei acțiuni mecanice, electrice etc. ♦ Fus care servește ca legătură de articulație într-un mecanism, legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, fiind situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2 s. m. Mic obiect (mobil) din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. O pereche de butoni, banali pentru mine (CA. PETR.). ♦ Capsă la mănuși. 3 s.m. Motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite, de obicei gîtuite. 4 s.n. (med.) Leziune cu sediu folicular sau perifolicular. ◊ (anat.) Buton terminal = mică umflătură situată la capătul ramificațiilor unui axon, care face legătura dintre fibrele nervoase și celule. • pl. n. -oane, m. -i. /<fr. bouton.

*BUTON sm. 1 👕 Nasture mobil (de metal, de os, etc) cu care se prind gulerele, piepții sau manșetele la cămăși (🖼 692) ¶ 2 Tot ce se aseamănă cu un buton sau nasture; spec. ~ul soneriei, nasturele de os pe care se apasă spre a pune în mișcare o sonerie electrică (🖼 693) [fr.].

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsucește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește butoniera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni.

BUTOANĂ, butoane, s. f. (Reg.) Butoi.

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Fr. bouton.

BUTON s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton].

BUTON I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton)

buton s. (biol.) ◊ „Un preparat realizat în Uniunea Sovietică de către cercetătorii de la secția de spații verzi a Academiei «K. Pamfilov» prelungește însă pentru mai multă vreme prospețimea florilor. Câteva tablete din acest preparat denumit «Buton» mențin până la o lună calitățile florilor tăiate. Mai mult, el are și rol de conservant.” Sc. 9 IX 77 p. 6 (din rus. buton)

BUTON¹ ~oane n. Piesă de forma unui disc mic, care, fiind apăsat sau învârtit, asigură contactul pentru un circuit electric sau declanșează o acțiune mecanică. /<fr. bouton

buton¹ (comutator) s. n., pl. butoane

buton² (comutator) s. n., pl. butoane

buton (comutator) s. n., pl. butoane

buton, pl. butoane («comutatoare»); butoni («nasturi»)

buton, butoane s. n. (intl.) cuțit cu buton.

BUTOANĂ s. v. butoi.

butoană s. v. BUTOI.