12 definiții pentru buton (comutator)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buton [At: CAMIL PETRESCU, T. 8 / Pl: ~i și ~oane / E: fr bouton] 1 sm Nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale, cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Si: (înv) bumb. 2 sm (Pex) Ceea ce are forma unui nasture Si: țâmburuș. 3 sn (Spc) Piesă în formă de nasture, legată de o tijă, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. 4 sn Comutator electric. 5 sn Umflătură care apare pe epiderma oamenilor și animalelor, de forma unui buton (1) Si: coș.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsucește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește butoniera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1).Fr. bouton.

BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton].

BUTÓN I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton)

butón s. (biol.) ◊ „Un preparat realizat în Uniunea Sovietică de către cercetătorii de la secția de spații verzi a Academiei «K. Pamfilov» prelungește însă pentru mai multă vreme prospețimea florilor. Câteva tablete din acest preparat denumit «Buton» mențin până la o lună calitățile florilor tăiate. Mai mult, el are și rol de conservant.” Sc. 9 IX 77 p. 6 (din rus. buton)

BUTÓN1 ~oáne n. Piesă de forma unui disc mic, care, fiind apăsat sau învârtit, asigură contactul pentru un circuit electric sau declanșează o acțiune mecanică. /<fr. bouton


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butón2 (comutator) s. n., pl. butoáne

butón (comutator) s. n., pl. butoáne

buton, pl. butoane («comutatoare»); butoni («nasturi»)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

buton, butoane s. n. (intl.) cuțit cu buton.

Intrare: buton (comutator)
buton1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buton
  • butonul
  • butonu‑
plural
  • butoane
  • butoanele
genitiv-dativ singular
  • buton
  • butonului
plural
  • butoane
  • butoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buton (comutator)

  • 1. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21.
      surse: DLRLC
    • Mama intră în casă, răsucește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50.
      surse: DLRLC
    • Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
  • 2. Mică papulă, bubuliță de piele.
    surse: MDN '00

etimologie: