2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buríu sn [At: LIUBA – IANA, M. 99 / Pl: ~ie, ~ii / E: bg бурижъ] 1 (Îrg) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează băutura sau oțetul. 2 (Pop; îe) A lega pe cineva ~ A lega cobză pe cineva, în poziție ghemuită.

BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

BURÍU, burie, s. n. Butoi (de aproximativ 125 litri) în care se păstrează de obicei țuică. Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156.

BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica.

BURIU s.n. (ȚR, Ban., Trans. SE) Butoiaș. B: Au avut avuție înecată, în burie, în heleșteul de la Dobreni. R. POPESCU. Într-un buriu cu mustu, de vead[re] 10. CM, 53v; cf. IM 1730, 106r. C: Buriĕ. Dolium parvum. AC, 331. Cadus, di. Burie. Bor hordo. LEX. MARS., 191; cf. TI (gl.). // A: De răpia cine ce putea …, cine sticle, cine clondire, …, cine burie, cine năstrăpi, cine oale. IM 1754, 75v. Variante: burie s.f. (AC, 331; LEX. MARS., 191). Etimologie: bg. burija. Cf. barilcă, berbință, budăi, buduroi. substantiv neutru

buriu n. butoiaș de ținut rachiu sau oțet (20-40 vedre). [Turc. BURY].

buríŭ n., pl. e (bg. sîrb. buriĭa, mare butoĭ, bure, butoĭaș, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriŭ). Munt. Balercă maĭ mare, butoĭ mijlociŭ: Vin și rachiŭ tot într’un buriŭ (ghicitoarea ouluĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

buríu s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buríu (buríe), s. n. – Butoiaș, bute. Bg. burijă (Cihac, II, 35) sau tc. buri (Șeineanu, II, 64), cf. alb. buril, sb. bure.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bur/ilă, -ița, -iu v. Bur 11 – 13.

Intrare: buriu
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buriu
  • buriul
  • buriu‑
plural
  • burie
  • buriele
genitiv-dativ singular
  • buriu
  • buriului
plural
  • burie
  • burielor
vocativ singular
plural
Intrare: Buriu
Buriu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Buriu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buriu

  • 1. învechit regional Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156.
      surse: DLRLC

etimologie: