2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buricat, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: buric + -at] (Reg) Umflat.

BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief; umflat, gurguiat. – V. burica.

buricát, -ă adj. Pop. Cam triv. Bulbucat, convex.

burica2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichéz / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naștere Si: a moși.

buricá1 [At: LB / V: bărăcá, îmburicá / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.

BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

BURICÁ, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.

buricà v. a se sui târîș-grăpiș pe o coastă repede, a se cățăra pe un arbore. [Lit. a se târî pe buric].

2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURICÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

burica vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Intrare: buricat
buricat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buricat
  • buricatul
  • buricatu‑
  • burica
  • buricata
plural
  • buricați
  • buricații
  • buricate
  • buricatele
genitiv-dativ singular
  • buricat
  • buricatului
  • buricate
  • buricatei
plural
  • buricați
  • buricaților
  • buricate
  • buricatelor
vocativ singular
plural
Intrare: burica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burica
  • buricare
  • buricat
  • buricatu‑
  • buricând
  • buricându‑
singular plural
  • buri
  • buricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buric
(să)
  • buric
  • buricam
  • buricai
  • buricasem
a II-a (tu)
  • burici
(să)
  • burici
  • buricai
  • buricași
  • buricaseși
a III-a (el, ea)
  • buri
(să)
  • burice
  • burica
  • burică
  • buricase
plural I (noi)
  • buricăm
(să)
  • buricăm
  • buricam
  • buricarăm
  • buricaserăm
  • buricasem
a II-a (voi)
  • buricați
(să)
  • buricați
  • buricați
  • buricarăți
  • buricaserăți
  • buricaseți
a III-a (ei, ele)
  • buri
(să)
  • burice
  • buricau
  • burica
  • buricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buricat

etimologie:

  • vezi burica
    surse: DLRM

burica

etimologie:

  • aburca + buric
    surse: DLRM