3 intrări
19 definiții

Explicative DEX

buricat, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: buric + -at] (Reg) Umflat.

buricat, -ă adj. (reg.) Care este umflat, ieșit în relief, proeminent. • pl. -ți, -te. /v. burica.

BURICAT adj. Gurguiat, umflat [buric].

BURICAT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

BURICAT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief; umflat, gurguiat. – V. burica.

buricat a. convex, bombat.

buricát, -ă adj. Pop. Cam triv. Bulbucat, convex.

burica2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichez / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naștere Si: a moși.

burica1 [At: LB / V: bărăca, îmburica / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.

burica vb. I. 1 refl., tr. A (se) cățăra, a (se) ridica. 2 tr. A(-și) scoate burta înainte. ♦ Fig. (fam.) A se da mare, a se umfla în pene, a se îngîmfa. • prez.ind. buric. /buric + -a.

BURICA (-ic) vb. tr. și refl. ABURCA [aburca + buric].

BURICA, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

BURICA, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.

buricà v. a se sui târîș-grăpiș pe o coastă repede, a se cățăra pe un arbore. [Lit. a se târî pe buric].

2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).

Sinonime

BURICAT adj. v. umflat.

buricat adj. v. UMFLAT.

BURICA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

burica vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Intrare: buricat
buricat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buricat
  • buricatul
  • buricatu‑
  • burica
  • buricata
plural
  • buricați
  • buricații
  • buricate
  • buricatele
genitiv-dativ singular
  • buricat
  • buricatului
  • buricate
  • buricatei
plural
  • buricați
  • buricaților
  • buricate
  • buricatelor
vocativ singular
plural
Intrare: burica (cățăra)
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burica
  • buricare
  • buricat
  • buricatu‑
  • buricând
  • buricându‑
singular plural
  • buri
  • buricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buric
(să)
  • buric
  • buricam
  • buricai
  • buricasem
a II-a (tu)
  • burici
(să)
  • burici
  • buricai
  • buricași
  • buricaseși
a III-a (el, ea)
  • buri
(să)
  • burice
  • burica
  • burică
  • buricase
plural I (noi)
  • buricăm
(să)
  • buricăm
  • buricam
  • buricarăm
  • buricaserăm
  • buricasem
a II-a (voi)
  • buricați
(să)
  • buricați
  • buricați
  • buricarăți
  • buricaserăți
  • buricaseți
a III-a (ei, ele)
  • buri
(să)
  • burice
  • buricau
  • burica
  • buricaseră
Intrare: burica (tăia)
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burica
  • buricare
  • buricat
  • buricatu‑
  • buricând
  • buricându‑
singular plural
  • buri
  • buricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buric
(să)
  • buric
  • buricam
  • buricai
  • buricasem
a II-a (tu)
  • burici
(să)
  • burici
  • buricai
  • buricași
  • buricaseși
a III-a (el, ea)
  • buri
(să)
  • burice
  • burica
  • burică
  • buricase
plural I (noi)
  • buricăm
(să)
  • buricăm
  • buricam
  • buricarăm
  • buricaserăm
  • buricasem
a II-a (voi)
  • buricați
(să)
  • buricați
  • buricați
  • buricarăți
  • buricaserăți
  • buricaseți
a III-a (ei, ele)
  • buri
(să)
  • burice
  • buricau
  • burica
  • buricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buricat, buricaadjectiv

etimologie:
  • vezi burica MDA2 DEXI DLRM

burica, buricverb

etimologie:
  • aburca + buric MDA2 DLRM

burica, buricverb

etimologie:
  • buric MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.