8 definiții pentru gurguiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GURGUIAT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
GURGUIAT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gurguiat, ~ă [At: PANN, P. V. II, 51/4 / V: ~goi~, ~goiet / Pl: ~ați, ~e / E: gurguia] 1 a (Reg) Care are forma unui gurgui. 2 sf Specie de struguri nedefinită mai îndeaproape. 3 a (Nob; d. oameni) Încovoiat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurguiat a. țuguiat, rotunjit: măgura cea gurguiată n’o doboară vânt vreodată PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurguĭát, -ă adj. (d. gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit: munte gurguĭat, mere gurguĭate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurgoiat, ~ă a vz gurguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurgoiet, ~ă a, sf vz gurguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gurguiat adj. m., pl. gurguiați; f. sg. gurguiată, pl. gurguiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gurguiat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. – (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ♦ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza (Papahagi, 1925; Vișovan, 2005). – Din gurguia (< gurgui „vârf de deal; mamelon”) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gurguiat, gurguiatăadjectiv
- 1. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. DEX '09 DEX '98sinonime: țuguiat
etimologie:
- gurguia DEX '98 DEX '09