8 definiții pentru burica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buricá1 [At: LB / V: bărăcá, îmburicá / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.

burica2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichéz / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naștere Si: a moși.

BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

BURICÁ, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.

buricà v. a se sui târîș-grăpiș pe o coastă repede, a se cățăra pe un arbore. [Lit. a se târî pe buric].

2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURICÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

burica vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Intrare: burica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burica
  • buricare
  • buricat
  • buricatu‑
  • buricând
  • buricându‑
singular plural
  • buri
  • buricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buric
(să)
  • buric
  • buricam
  • buricai
  • buricasem
a II-a (tu)
  • burici
(să)
  • burici
  • buricai
  • buricași
  • buricaseși
a III-a (el, ea)
  • buri
(să)
  • burice
  • burica
  • burică
  • buricase
plural I (noi)
  • buricăm
(să)
  • buricăm
  • buricam
  • buricarăm
  • buricaserăm
  • buricasem
a II-a (voi)
  • buricați
(să)
  • buricați
  • buricați
  • buricarăți
  • buricaserăți
  • buricaseți
a III-a (ei, ele)
  • buri
(să)
  • burice
  • buricau
  • burica
  • buricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burica

etimologie:

  • aburca + buric
    surse: DLRM