2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burghie sf vz burghiu

burghíu sn [At: H I, 315 / V: ~ghie sf / E: tc burgü] (Reg) 1 Unealtă ascuțită de oțel, în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor Si: sfredel, (reg) pretcar, spițel mic. 2 (Ast; reg) Sfredelul mic.

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vîrful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de rotație ce i se imprimă, execută găurirea diferitelor materiale; sfredel. A pornit burghiul hămesit Să croiască-n placă rotocoale. DEȘLIU, în POEZ. N. 169. De acolo, mergi pe coridor, pe scara în formă de burghiu. CAMIL PETRESCU, T. II 535. Să facă patru găuri cu un burghiu mare, în scîndura porții. CARAGIALE, S. U. 71. Dete singur o gaură cu burghiul în trunchiul copacului. POPESCU, B. I 10. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj, de oțel, în formă de bară, cu capătul în formă de elice care se adaptează la perforatorul mecanic. ◊ Fig. Te simt, burghiu de foc, în orice mădular. STANCU, C. 84. Că un burghiu de foc se simțea că-l sfredelește-n tîmplă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vârful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de înșurubare ce i se imprimă, execută găurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.

BURGHÍU ~e n. Unealtă constând dintr-o tijă de oțel spiralată, cu muchii ascuțite, cu care se pot face, prin rotație, găuri cilindrice într-un material solid; sfredel. ~ de foraj. ~ pentru pământ. [Sil. -ghiu] /<turc. burgu

burghiu n. unealtă de găurit mai mică decât sfredelul. [Turc. BURGÜ].

burghíŭ n., pl. urĭ (turc. burghü, alb. burghi, sîrb. bg. burgija). Sud. Sfredel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burghíu s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURGHÍU s. 1. (TEHN.) sfredel, (reg.) bârdie, borăr, șticaiz, (prin Transilv.) șaitău. 2. (TEHN.) burghiu de filetat = tarod. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) sfredelul-mic (art.), sfredelul-pământului (art.).

BURGHIU s. 1. (TEHN.) sfredel, (reg.) bîrdie, borăr, șticaiz, (prin Transilv.) șaitău. 2. (TEHN.) burghiu de filetat = tarod. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) sfredelul-mic (art.), sfredelul-pămîntului (art.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burghíu (burghíe), s. n. – Sfredel. – Mr. burghie, megl. burghiiă. Tc. burgü (DAR); cf. alb. burgi, bg., sb. burgija.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

burghiu, burghie s. n. penis.

Ștefan Burghiu s. (peior., înv.) Academia „Ștefan Gheorghiu”, pepiniera activiștilor de partid în perioada dictaturii comuniste din România.

Intrare: burghie
burghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: burghiu
  • silabație: bur-ghiu
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burghiu
  • burghiul
  • burghiu‑
plural
  • burghie
  • burghiele
genitiv-dativ singular
  • burghiu
  • burghiului
plural
  • burghie
  • burghielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burghiu

  • 1. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfredel 6 exemple
    exemple
    • A pornit burghiul hămesit Să croiască-n placă rotocoale. DEȘLIU, în POEZ. N. 169.
      surse: DLRLC
    • De acolo, mergi pe coridor, pe scara în formă de burghiu. CAMIL PETRESCU, T. II 535.
      surse: DLRLC
    • Să facă patru găuri cu un burghiu mare, în scîndura porții. CARAGIALE, S. U. 71.
      surse: DLRLC
    • Dete singur o gaură cu burghiul în trunchiul copacului. POPESCU, B. I 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Te simt, burghiu de foc, în orice mădular. STANCU, C. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Ca un burghiu de foc se simțea că-l sfredelește-n tîmplă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: