18 definiții pentru burduhan / burdihan burdihan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.

BURDUHÁN ~e n. pop. 1) Stomac al animalelor erbivore; burduf. 2) Burtă mare. /burduf + suf. ~an

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).

BURDIHÁN s. n. v. burduhan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burduhán / burdihán (pop., fam.) s. n., pl. burduháne / burdiháne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURDUHÁN s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.

BURDUHÁN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bârdan, (Ban.) târban. (~ul unor animale.) 2. v. rumen.

burduhan s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.

BURDUHAN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bîrdan, (Ban.) tîrban. (~ unor animale.) 2. ierbar, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele la animalele rumegătoare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burdihán, burdihanuri, (bârdihan, burduhan), s.n. – (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (< burduh) (DEX).

Intrare: burduhan / burdihan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduhan
  • burduhanul
  • burduhanu‑
plural
  • burduhane
  • burduhanele
genitiv-dativ singular
  • burduhan
  • burduhanului
plural
  • burduhane
  • burduhanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdihan
  • burdihanul
  • burdihanu‑
plural
  • burdihane
  • burdihanele
genitiv-dativ singular
  • burdihan
  • burdihanului
plural
  • burdihane
  • burdihanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burduhan / burdihan burdihan

etimologie:

  • Burduh + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09