18 definiții pentru burduhan / burdihan burdihan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.

BURDUHÁN ~e n. pop. 1) Stomac al animalelor erbivore; burduf. 2) Burtă mare. /burduf + suf. ~an

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).

BURDIHÁN s. n. v. burduhan.

BURDIHÁN s. n. v. burduhan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burduhán / burdihán (pop., fam.) s. n., pl. burduháne / burdiháne

burduhán s. n., pl. burduháne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURDUHÁN s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.

BURDUHÁN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bârdan, (Ban.) târban. (~ul unor animale.) 2. v. rumen.

BURDUHAN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bîrdan, (Ban.) tîrban. (~ unor animale.) 2. ierbar, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele la animalele rumegătoare.)

burduhan s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burdihán, burdihanuri, (bârdihan, burduhan), s.n. – (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (< burduh) (DEX).

Intrare: burduhan / burdihan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduhan
  • burduhanul
  • burduhanu‑
plural
  • burduhane
  • burduhanele
genitiv-dativ singular
  • burduhan
  • burduhanului
plural
  • burduhane
  • burduhanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdihan
  • burdihanul
  • burdihanu‑
plural
  • burdihane
  • burdihanele
genitiv-dativ singular
  • burdihan
  • burdihanului
plural
  • burdihane
  • burdihanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burduhan / burdihan burdihan

etimologie:

  • Burduh + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09