13 definiții pentru bunic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

buníc sm [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ici / E: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: (fam) bunel. 2 (Lpl) Părinții părinților. 3 (Pex; lpl) Strămoși. 4 (Reg) Termen cu care se adresează cineva unui bărbat în vârstă.

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, bunel, moș, tată-bun, tată-mare. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. 2. (La pl.) Părinții (tatăl și mama) părinților; p. ext. strămoși. În casa bunicilor era atîta căldură!Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44.

BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrîn. – Din bun2 + suf. -ic.

BUNÍC ~ci m. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Bărbat luat în raport cu nepoții săi; tatăl tatălui sau al mamei; tata-mare. 2) la pl. Părinții părinților. 3) la pl. Persoană care aparține generațiilor precedente; strămoș; străbun. /bun + suf. ~ic

buníc, -ă (dim. d. bun). Est. Tata saŭ mama mamiĭ saŭ tatiĭ. – Azĭ în Munt. tata mare, mama mare (după fr.) V. bunel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+bunică-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunică-miu/-tu/-su

!bunicu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunicu-meu/-tău/său

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUNÍC s. tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie.

BUNIC s. tată mare, (pop.) bun, bunel, (înv. si reg.) moș, (reg.) bît, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă.

Intrare: bunic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunic
  • bunicul
  • bunicu‑
plural
  • bunici
  • bunicii
genitiv-dativ singular
  • bunic
  • bunicului
plural
  • bunici
  • bunicilor
vocativ singular
  • bunicule
plural
  • bunicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunic, bunicisubstantiv masculin

  • 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, tată-bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. DLRLC
    • format_quote Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
  • 2. (la) plural Părinții părinților. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În casa bunicilor era atâta căldură! DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44. DLRLC
  • 3. regional Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Bun + sufix -ic. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.