7 definiții pentru bund


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

bund sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Bund] 1-2 Asociație (sau confrerie) în Germania ori în Elveția.

BUND, bunduri, s. n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

BUND s.n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). [Pl. -duri. / < germ. Bund].

BUND s. n. asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). (< germ. Bund)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

Intrare: bund
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bund
  • bundul
  • bundu‑
plural
  • bunduri
  • bundurile
genitiv-dativ singular
  • bund
  • bundului
plural
  • bunduri
  • bundurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bund

etimologie: