CONFRERÍE, confrerii, s. f. Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile; p. ext. grupare de oameni cu păreri comune; confrăție, confraternitate. – Din fr. confrérie.

confrerie sf [At: BARANGA, V. A. 20 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: fr confrérie] (Frm) 1 Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile Si: confraternitate (1). 2 (Pex) Grupare de oameni cu păreri comune Si: confraternitate (2).

CONFRERÍE, confrerii, s. f. (Franțuzism) Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile; p. ext. grupare de oameni cu păreri comune; confrăție, confraternitate. – Din fr. confrérie.

CONFRÉRIE, confrerii, s. f. (Franțuzism) Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile; p. ext. grupare de oameni cu păreri comune. Figurile care au stînjenit activitatea, lui, adversarii săi ideologici sau personali, membrii altor confrerii spirituale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/1. Credeai cu îndărătnicie în lumina soarelui În sinceritate, Într-o superioară confrerie a spiritului. BARANGA, V. A. 20.

CONFRERÍE s.f. (Liv.) Asociație constituită în vederea unor obiective religioase sau caritabile; (p. ext.) grup de oameni uniți prin aceleași idei sau prin legături de alt ordin; confraternitate. [< fr. confrérie].

CONFRERÍE s. f. 1. (în evul mediu) asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile. 2. grup de oameni legați prin aceleași idei sau preocupări profesionale. (< fr. confrérie)

CONFRERÍE ~i f. Asociație cu scopuri religioase sau caritabile. [Art. confreria; G.-D. confreriei; Sil. -ri-e] /<fr. confrérie

confrerie s. f., art. confreria, g.-d. art. confreriei; pl. confrerii, art. confreriile (desp. -ri-i-)

confrerie s. f., art. confreria, g.-d. art. confreriei; pl. confrerii, art. confreriile

confreríe s. f., art. confrería, g.-d. art. confreríei; pl. confreríi, art. confreríile

confrerie (< fr. confrérie), corporație muzicală din sec. 13-18 (cele mai cunoscute sunt cele de la Viena, Paris, Mainz, Uznach [Elveția], Strasbourg, Londra).