opțiuni
  • info

9 definiții pentru bunceag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

bunceág sn [At: CIHAC II, 486 / V: ~ác, bugeác, bugeág / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Bot; reg) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; csc) Mușchi (Yanthoria pariesina). 3 Buleacăr. 4 (Îf buceag) Pământ negru din pădure. 4 (Bot; îf ~ ngeac) Ața apei (Muiucu undulatum).

BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak.

BUNCEÁG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

bunceág s. n., pl. bunceáguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNCEÁG s. v. piedicuță.

bunceag s. v. PIEDICUȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bunceág (bunceáguri), s. n. – 1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”.

Intrare: bunceag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunceag
  • bunceagul
  • bunceagu‑
plural
  • bunceaguri
  • bunceagurile
genitiv-dativ singular
  • bunceag
  • bunceagului
plural
  • bunceaguri
  • bunceagurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bunceag regional

  • 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Covor de mușchi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: