12 definiții pentru buluci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

bulucí vr [At: URECHE, ap. LET. I, 118/4 / V: ~ugí / Pzi: -cesc / E: buluc + -i] 1 A se aduna. 2 (D. oaste) A se alinia pe rânduri. 3 (Pex; asr) A se îngrămădi.

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. 1. Refl. A se aduna grămadă, a se strînge la un loc; a se concentra, a se îngrămădi. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate, și se buluciră în jurul celor doi. DUMITRIU, B. F. 111. Se perindau unii după alții nori cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. Oamenii noștri s-au bulucit în trei locuri și așteaptă numai poruncă de la măria-sa; i-or împresura și i-or stropși cu furcile [pe turci]. SADOVEANU, N. P. 193. ♦ Tranz. (Cu privire la ființe; urmat de determinări introduse prin prep. «spre») A îmbulzi, a înghesui. În preajma mănăstirii un vuiet surd creștea și... o mișcare înfrigurată tot mai mult bulucea lumea necunoscută spre sfîntul locaș. SADOVEANU, O.I 525. 2. Tranz. A face pe cineva să înainteze; a împinge, a îndemna, a îmboldi. Luau vitele, turmele, bulucindu-le cu ghioaga. CAMILAR, T. 124.

BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strînge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc.

A SE BULUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna buluc; a se îngrămădi în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se îmbulzi; a se înghesui. /Din buluc

BULUCI vb. (Mold.) A se aduna, a forma bulucuri (despre oști). Petru-Vodă iară s-au bulucit al doile rînd, la Orbic, de s-au lovit cu Ștefan-Vodă. URECHE. Să fie volnici a se bulucire și a se oștire împrotiva tătarilor. M. COSTIN, apud TDRG; cf. N. COSTIN. Etimologie: buluc + suf. -i. Vezi și buluc, buluc-baș. Cf. îngloti (1). verb

bulucì v. Mold. a se strânge la un loc: se buluciră ca oile. [Lit. a se îngloti ca cetele sau bulucurile de ostași].

bulucésc v. tr. (d. buluc 2). Adun, masez: a buluci oastea. V. refl. Oastea s’a bulucit. V. intr.: supt salcie buluceaŭ oile (la umbră). V. stolesc 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!buluci (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucește, imperf. 3 sg. se bulucea; conj. prez. 3 să se bulucească

bulucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulucésc, imperf. 3 sg. buluceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buluceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BULUCÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

buluci vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

Intrare: buluci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buluci
  • bulucire
  • bulucit
  • bulucitu‑
  • bulucind
  • bulucindu‑
singular plural
  • bulucește
  • buluciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulucesc
(să)
  • bulucesc
  • buluceam
  • bulucii
  • bulucisem
a II-a (tu)
  • bulucești
(să)
  • bulucești
  • buluceai
  • buluciși
  • buluciseși
a III-a (el, ea)
  • bulucește
(să)
  • bulucească
  • bulucea
  • buluci
  • bulucise
plural I (noi)
  • bulucim
(să)
  • bulucim
  • buluceam
  • bulucirăm
  • buluciserăm
  • bulucisem
a II-a (voi)
  • buluciți
(să)
  • buluciți
  • buluceați
  • bulucirăți
  • buluciserăți
  • buluciseți
a III-a (ei, ele)
  • bulucesc
(să)
  • bulucească
  • buluceau
  • buluci
  • buluciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buluci, bulucescverb

  • 1. popular A se îmbulzi, a se îngrămădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate, și se buluciră în jurul celor doi. DUMITRIU, B. F. 111. DLRLC
    • format_quote Se perindau unii după alții nori cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. DLRLC
    • format_quote Oamenii noștri s-au bulucit în trei locuri și așteaptă numai poruncă de la măria-sa; i-or împresura și i-or stropși cu furcile [pe turci]. SADOVEANU, N. P. 193. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Cu privire la ființe; urmat de determinări introduse prin prepoziția «spre»: îmbulzi, înghesui. DLRLC
      • format_quote În preajma mănăstirii un vuiet surd creștea și... o mișcare înfrigurată tot mai mult bulucea lumea necunoscută spre sfîntul locaș. SADOVEANU, O. I 525. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face pe cineva să înainteze. DLRLC
    • format_quote Luau vitele, turmele, bulucindu-le cu ghioaga. CAMILAR, T. 124. DLRLC
etimologie:
  • buluc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.