Definiția cu ID-ul 1140073:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULUCI vb. (Mold.) A se aduna, a forma bulucuri (despre oști). Petru-Vodă iară s-au bulucit al doile rînd, la Orbic, de s-au lovit cu Ștefan-Vodă. URECHE. Să fie volnici a se bulucire și a se oștire împrotiva tătarilor. M. COSTIN, apud TDRG; cf. N. COSTIN. Etimologie: buluc + suf. -i. Vezi și buluc, buluc-baș. Cf. îngloti (1). verb