BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

bulgări² [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: bulgăr² + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.

bulgări¹ [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 vtr A (se) bulgariza.

bulgări² vb. IV. 1 tr., refl. A (se) bulgariza. 2 intr. A se ocupa cu cultura legumelor. • prez.ind. -esc. /bulgar + -i.

bulgări¹ vb. IV. 1 tr., refl. (recipr.) A arunca (unii într-alții) cu bulgări (de zăpadă, de pămînt). 2 tr. (compl. indică pereți, construcții) A lipi cu baligă amestecată cu lut, pietriș etc. • prez.ind -esc. /bulgăre + -i.

BULGĂRI² (-ăresc) vb. tr. și refl. A (-și) arunca cu bulgări de zăpadă.

BULGĂRI¹ (-ăresc). l. vb. intr. A se ocupa cu cultura legumelor (ca Bulgarii). II. vb. tr. și refl. = BULGARIZA.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

A BULGĂRI ~esc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre

BULGĂR, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: bulgăre s. m.] – Et. nec.

BULGĂRE s. m. v. bulgăr.

bulg sm vz bulgăr

bulgăr² sm [At: LB / Pl: ~i / E: mg polgár (meșter)] (Reg; mgm) Primar.

bulgăr¹ sm [At: LB / V: bulg, ~e / Pl: ~i / E: nct] Bucată compactă dintr-o materie solidă (mai ales de pământ).

bulgăre sm vz bulgăr¹

bulgăresc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: bulgar + -esc] 1-9 a Bulgar (7-15). 10 sfa Dans popular asemănător brâului. 11 sfa Melodie după care se execută bulgăreasca (4). corectat(ă)

bulgui v vz bulgări

bulgăr¹ s.m. v. bulgăre.

bulgăr² s.m. v. bulgar.

bulgăre s.m. Bucată solidă, compactă, dintr-o materie oarecare, mai ales de pămînt. • pl. -i. și bulgăr s.m. /cf. bulg, bulz.

bulgăresc, -ească adj., s.f. art. 1 adj. Bulgar. O divizie bulgărească... se retrage în marș forțat (SADOV.). 2 s.f. art. Numele unui dans popular; brîu. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ești. /bulgar + -esc.

BULGĂR 👉 BULGĂRE.

BULGĂRAȘ² sm. dim. BULGĂRE.

BULGĂRE, BULGĂR sm. Bucată compactă (mai adesea de formă sferică) dintr’o materie oare-care (pămînt, ghiață, zăpadă, sare, etc.), cocoloș: începu să sforăie și să arunce bulgării de subt copite DLVR.; Am un bulgăre de aur Joacă pe-o piele de taur TEOD. (ghicitoare despre „soare”).

BULGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: bulgăr s. m.] – Et. nec.

BULGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă (de obicei de formă sferică) de pămînt sau dintr-o materie oarecare. Văzu de-o parte și de alta, ogoarele negre, printre bulgării cărora ieșeau sulițele verzi ale ierbii. DUMITRIU, B. F. 159. Zvîrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: bulgăr (LESNEA, I. 117, GOGA, P. 40) s. m.

BULGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă, dintr-o materie oarecare, mai ales de pămînt. [Var.: bulgăr s. m.]

BULGĂRE ~i m. Bucată mare și compactă, de obicei de formă sferică, dintr-un material solid (pământ, zăpadă etc.); bolovan. [Var. bulgăr] /Orig. nec.

bulgăre m. 1. bucată mai mult sau mai puțin rotundă (de pământ, zăpadă, sare, etc.); 2. fig. bulgări de lumină EM. [Singular refăcut din pluralul lui bulg (Tr. bulg de aur POP.), înrudit cu bulugheană și cu bulz].

búlgăre m. (cp. cu bulz). Bulz de pămînt (orĭ și de mămăligă, de unt, de brînză orĭ de altă materie nu prea dură, că atuncĭ se numește bolovan): băĭețiĭ aruncaŭ cu bulgărĭ uniĭ într’alțiĭ. V. boț.

2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).

bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, 3 sg. bulgărește, imperf. 1 bulgăream; conj. prez. 1 sg. să bulgăresc, 3 să bulgărească

bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 să bulgărească

bulgări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgărească

!bulgăre s. m., art. bulgărele; pl. bulgări

!bulgăr/bulgăre s. m., pl. bulgări

bulgăre/bulgăr s. m., pl. bulgări

bulgăre

bulgăre, -ri.

Viburnum opulus forma Roseum L. (var. sterile DC.). Varietate care are toate florile sterile, dispuse în umbele sau capitule sferice, mari, albe, ce apar primăvara tîrziu-vara devreme. Datorită inflorescenței sale globuloase și a coloritului este cunoscută sub numele de « Boule de neige» (« Bulgăre de zăpadă ») întîlnit des în parcuri și grădini. Are port scund și frunze pestrițe.

bulgăr, bulgări s. m. 1. (intl.) aur. 2. izolator.

BULGĂRE s. 1. cocoloș, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pământ.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (~ de sare.)

BULGĂRE s. 1. cocoloș, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pămînt.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (~ de sare.)