búlci sn vz bâlci

bulcĭ v. bîlcĭ.

bulcă sf [At: MARIAN, NA. 101 / Pl: ~lci / E: pn bulka] (Reg) 1 Franzelă. 2 Chiflă.

bulcă s.f. Franzelă; chiflă. ◊ pl. -ci. /<rus., ucr. булка, pol. bułka.

burcă² s.f. (reg.) Turtă din mălai care se opărește și se coace pe vatră, în spuză. • pl. -ci. /<tc. bürek, ngr. μπουρέκι.

burcă¹ s.f. (reg.) Haină țărănească pentru bărbați, confecționată din stofa de lînă, asemănătoare cu o manta sau o țundră. ♦ Bundă din pănură groasă (verde), care se poartă iarna. ♦ Cojoc mare și mițos; sarică. • pl. -ci. /<ucr., rus. бурка, pol. burka, tăt. burke.

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Regional) Franzelă, pîinișoară.

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă, pîinișoară. – Ucr. bulka.

búlcă f., pl. ĭ (rut. búlka). Buc. Pînișoară. Mold. (burcă). Mălaĭ nic, turtă saŭ pîne de făină de grîŭ amestecată pe jumătate cu făină de popușoĭ îndulcită cu zahăr și coaptă în spuză pe frunză de hrean (în Fc. pălincă). V. geandră.

2) búrcă V. bulcă.

bulcă (reg.) s. f., g.-d. art. bulcii; pl. bulci

búlcă s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

bulcă s. v. CHIFLĂ. FRANZELĂ.

búlcă (búlci), s. f. – Chiflă, franzelă. Pol. bułka (DAR). Rar, în Bucov.