10 definiții pentru bujie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

bujie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr bougie] Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului de carburant din motoarele cu explozie.

BUJÍE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, înzestrat cu doi electrozi, între care se produce scînteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. Fura bujiile bune de la tractorul lui Iordănete și le punea la al lui. DUMITRIU, V. L. 114.

BUJÍE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. – Fr. bougie.

BUJÍE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie].

BUJÍE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie)

BUJÍE ~i f. 1) Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. 2) Preparat farmaceutic în formă de cartuș, din unt de cacao, în care se încorporează substanța activă. [Art. bujia; G.-D. bujiei; Sil. -ji-e] /<fr. bougie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

Intrare: bujie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujie
  • bujia
plural
  • bujii
  • bujiile
genitiv-dativ singular
  • bujii
  • bujiei
plural
  • bujii
  • bujiilor
vocativ singular
plural

bujie

  • 1. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fura bujiile bune de la tractorul lui Iordănete și le punea la al lui. DUMITRIU, V. L. 114.
      surse: DLRLC
  • 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă.
    surse: DN
  • 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie.
    surse: DN

etimologie: