bujie s.f. 1 (tehn.) Organ al unui motor cu ardere internă prevăzut cu doi electrozi între care se produce scînteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. 2 (med.) Tijă flexibilă sau rigidă, utilizată pentru dilatarea sau explorarea unor cavități naturale. 3 (farm.) Bastonaș medicamentos, cilindric și flexibil, preparat din unt de cacao, în care se încorporează substanța activă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bougie.