bujie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr bougie] Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului de carburant din motoarele cu explozie.

bujie s.f. 1 (tehn.) Organ al unui motor cu ardere internă prevăzut cu doi electrozi între care se produce scînteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. 2 (med.) Tijă flexibilă sau rigidă, utilizată pentru dilatarea sau explorarea unor cavități naturale. 3 (farm.) Bastonaș medicamentos, cilindric și flexibil, preparat din unt de cacao, în care se încorporează substanța activă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bougie.

BUJIE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, înzestrat cu doi electrozi, între care se produce scînteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. Fura bujiile bune de la tractorul lui Iordănete și le punea la al lui. DUMITRIU, V. L. 114.

BUJIE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scînteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. – Fr. bougie.

BUJIE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scînteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie].

BUJIE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie)

BUJIE ~i f. 1) Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. 2) Preparat farmaceutic în formă de cartuș, din unt de cacao, în care se încorporează substanța activă. [Art. bujia; G.-D. bujiei; Sil. -ji-e] /<fr. bougie

bugie sf vz bujie

bujie s. f., art. bujia, g.-d. art. bujiei; pl. bujii, art. bujiile (desp. -ji-i-)

bujie s. f., art. bujia, g.-d. art. bujiei; pl. bujii, art. bujiile

bujie s. f., art. bujia, g.-d. art. bujiei; pl. bujii, art. bujiile

bujie