2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bu1 sm [At: H XIV, 349 / Pl: bugi / E: tc buga] 1 Taur mai mare de patru ani Si: (reg) bic, (pop) buhai. 2 (Pex; reg) Clopot mare. 3-4 (Pan) Bou (sau om) cu capul mare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUGĂ subst. „taur”, pe alocuri cu sens de bufniță(Păs). I. 1. Buga (Dm;Mar; VT; Sur V;Paș; GL). 2. Bugan Gh. (Ocina); -u mold. 3. Bugariu, Vic., băn.(LB). 4. Prob. Bugaești s. (Dm). II. Bug- 1. Bug b. (ard 11 -13 G I 24); -u (16 B IV 369). 2. + -lea: Buglea (AO X 128). 3. Bugoiu fam. (Acte Șc). 4. Buguța b., mold. (Sd VI 21).

Intrare: Bugă
Bugă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bugă
Intrare: bugă
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buga
plural
  • bugi
  • bugii
genitiv-dativ singular
  • bu
  • bugăi
  • bugii
  • bughii
plural
  • bugi
  • bugilor
vocativ singular
plural