bugă¹ sm [At: H XIV, 349 / Pl: bugi / E: tc buga] 1 Taur mai mare de patru ani Si: (reg) bic, (pop) buhai. 2 (Pex; reg) Clopot mare. 3-4 (Pan) Bou (sau om) cu capul mare.

bugă² sm vz bic

bugă s.m. (reg.) Taur (mai mare de patru ani). ♦ Ext. Clopot mare. ♦ Analog. Bou (sau om) cu capul mare. • pl. bugi. /<tc. buga; cf. buhai.

❍BUGĂ sm. Mold. Bucov. Trans. 🐒 Taur, buhaiu: Rage buga din cetate, Că nu i-s vacile toate Și vițeii jumătate (GOR.) (ghicitoare despre „clopot”) [blg. < tc.].

bic sm [At: GOROVEI, C. 371 / V: (reg) bică, bugă, bigă / Pl: bici / E: bg бик, srb bik] 1 (Reg) Taur Cf bugă, buhai. 2-3 (Reg; șhp) Mânzat. 4 (Reg) Bou. 5 (Ban) Țap.

bigă³ sm vz bic

bic s.m. (zool.; reg.) 1 Taur. 2 Mînzat. 3 Bou. • pl. bici. /<bg. бик, srb. bik.

❍BIC sm. 1 Băn. 🐒 1 Taur ¶ 2 🐦 BIC-DE-RÎT = BOU-DE-BALTĂ [srb.].

❍BICĂ sf. Trans. Băn. 🐒 Taur: Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) ¶ 2 Băn. 🐦 BICA-RÎTULUI = BOU-DE-BALTĂ [ung. bika].

bic m. (sîrb. bg. rut. bik, vsl. bykŭ, taur [d. bukati, a mugi], de unde și ung. bika, taur. Cp. cu buhaĭ. V. bucoĭ). Ban. Olt. Taur, buhaĭ.

bugă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai.

bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.

BUGĂ subst. „taur”, pe alocuri cu sens de bufniță(Păs). I. 1. Buga (Dm;Mar; VT; Sur V;Paș; GL). 2. Bugan Gh. (Ocina); -u mold. 3. Bugariu, Vic., băn.(LB). 4. Prob. Bugaești s. (Dm). II. Bug- 1. Bug b. (ard 11 -13 G I 24); -u (16 B IV 369). 2. + -lea: Buglea (AO X 128). 3. Bugoiu fam. (Acte Șc). 4. Buguța b., mold. (Sd VI 21).

BIC cf. ung. bika „taur” din care subst. ard.-băn. bică (taur); cf. și blg.-srb. бикъ „taur”, dar e posibil și alta temă. 1. Bic fam., act.; Bica b. (Ard; Moț; 16 A III 25, 87); – pren, mold. 1577 (16 B VI 339); – Negul, sec. al XVII-lea (Acte Sc); – Ivașco, sec. al XIV-lea (Dm); Bică act. 2. Bica f. (G Dem 333; P Bor 6, 11, 33; Stavr 28). 3. Bic/an și -escu (Tel 58); Bic/ani s. (17 A III 112); -ești s. (Giur 339). 4. Bicu, St. (MZ Pl acte); -l (Olt); -lescul Vladul, 1610 (BCI XI 53). 5. Bicoiu, St., munt. (ib. 95). 6. Bichean pren. (Ard II 86). 7. Bichești s. 8. Apropieri: Bicos b. (17 B I 388).

BUGĂ s. v. taur.

bugă s. v. TAUR.

BIC s. v. taur.

bic s. v. TAUR.

BICĂ s. f. (Ban.) Taur. Bikĕ. Taurus. AC, 330. Etimologie: magh. bika. Cf. buhai.

bic, bici, (bică), s.m. (reg.) Taur (Bos taurus). – Cf. ucr. byk, pol. byk „taur” (MDA).

bică, s.f. v. bic („taur”).

bic, bici, (bică), s.f. – (reg.) Taur (Bos taurus). Atestat în Vad, în var. bică (Papahagi, 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk „taur” (Cihac, cf. DER; MDA); bg., sb. bik (DELR).

bică, bice, s.f. – Taur (Bos taurus). Atestat în Vad (Papahagi 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk (Cihac cf. DER).