buda vb. I. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ♦ (fam.) A face mutre (cuiva), arătîndu-i supărare; a face mofturi. • prez.ind. -ez. /<fr. bouder.

BUDA vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder)

Buda f. partea Buda-Pestei pe dreapta Dunării, numită de Sași Ofen.

BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

budă sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs буда] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet.

budă s.f. 1 Căsuță de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn, baracă. 3 Closet. • pl. -e. /<germ. Bude, pol., magh. buda.

❍BUDĂ (pl. -de) sf. 1 Mold. Colibă de lemn retrasă în pădure ¶ 2 Mold. Bucov. Prăvălioară de lemn, magherniță ¶ 3 Trans. Privată [1 ¶ 2 rus. pol. buda < germ. ¶ 3 ung. buda].

BUDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

BUDĂ, bude, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Prăvălioară de lemn; magherniță. Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Moldovanul pîrîse pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. 2. (Mold.) Căsuță de lemn în pădure; colibă.

BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.

búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.

+Buda (parte a Budapestei) s. propriu f., g.-d. Budei

Buda/Buddha [ddh pron. d] s. propriu m.

buda vb., ind. prez. 1 sg. budez, 3 sg. și pl. budează

budă (reg.; fam.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă (reg.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă (-de), s. f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).

BUDA, com. în jud. Buzău, pe Rîmnic; 3.570 loc. (1991). Centru pomicol.

BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. pîrîul Buda, unul dintre izv. Argeșului.

LEXICONUL DE LA BUDA, nume sub care este cunoscut „Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemțesc”, apărut la Buda în 1825. Elaborat de reprezentați ai Școlii Ardelene (început de S. Micu, principalii autori au fost: P. Maior, I. Cornelli, V. Coloși, I. Teodorovici ș.a.). Marchează începutul lexicografiei românești moderne (are c. 10.000 articole-titlu și conține indicații etimologice), pe care a influențat-o în sens latinizant.

BUD, -Ă, cf. sl. ьoуднтн „excitare” și cf. subst. budă „cocioabă”. I. 1. Bud udvornic 1219 (11-13 C I 171), formă ard. nearticulată; – (Ard; Mar); Tit Bud mar.; -a, munt., 1388 (Rep D 25); Bud/escul (17 B II 99); -ești, fam. (Hur) și s.; -eni s.; -eanul t. 2. Bude (Dm; Mar; Șchei I; 17 B IV 438); Budeo (16 A I 511; 16 B I 43). 3. Budu (Bîr I; Sd XVI; – C. (IS 269); -l s., -l, vlah din Serbia (DR IV ¹). 4. Budul/ea (Ard); -uca, fam., munt. (RI I 21); -escul, T., munt. 1598 (RI VIII 151). 5. Budulan, N. (AO XVI 355); Budulat fam. (ib.). 6. Budulușa b. (16 B IV 168). 7. Buda (subst. budă) pren., mold. (RS 76; P¹⁴) și ss.; – b. (Ștef; Vr; Moț; 16 B IV 491; 17 A IV 122);- stolnic, 1458 (Div; – Miclăuș, ard. (Șd VI 491); Budă (17 B II 274); Budăscul (ib. 402) II. Cu sufixe: 1. Maritale: Budaia (Vr); -easa s. 2. Budac (Sd XVI; Arh; VR; Sur V) cf. și subst. budac „vas” sau ung. búdak „ciomag”, la figurat „prost” (expl. Pașca); Budac/u, Ioan, olt. (BCI VIII 17); -ul, mold. (Bîr III; Sd VI 14). 3. Budălăn/escu, M, (IS 271). 4. Budan boier 1521-29 (P Gov f° 16); Budănești s.; Budașcă (Viciu 15). 5. Budei, V., act.; -ul, V. ard. (Mag Br). 6. Budeci, D. (C Ștef). 7. Budi f., țig. 8. Budic b. (Sur II; 16 A I 386, III 145); -i (Ard); Budica f., por. (Sc). 9. Budia (Ard); Budieni s. (Ind 13 – 16 B), cf. subst. budiană „vîzdoagă”. 10. Budil/ă, 1600 (AO VII 29); -a s. 11. Budin (Dm); – vătaf (16 B VI 24; 17 B I 172; -a s; -ești s. (Olt); Budinca f., (Grș 11; AO XII 46). 12. Budiu, act.; -l s. 13. Budig (Sd XVI). 14. + -lea: Budlea fam., ard., 1722 (Paș). 15. Bud/oiu (Paș); -oești s. (16 B II 361); Budoi zis și Bodoni s. (16 B I 11); 16. Budui, -u (Vr); -ul t.; Buduila t,; Buduinea, olt. (16 B VI 340). 17. Buduiasca, Buduile ss. 18. Buduna f. (17 B II 235). 19. Buduțea, loan (16 A III 263). 20. + suf. ung. -i: Ioan Budai-Deleanu. 21. Budeșteni s. (16 B II 29) < Budești. 22. + -slav: Buduslău s. cf. Budislav și Budușlov, 1467 (Ț-Rom 266). III. Forme enigmatice: 1. Budachi t.; Budăchilă (Ard II 123). 2. Budelecan ard. 3. Budola (Ard); Bodolea, act.

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.

BUDĂ s. v. closet, toaletă, vece.

budă s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.

BUDĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniță. Alexie Balaban, neguțitoriul cel mare, carele au avut și cîteva bude în țara Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut și giudecată … pentru niște bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. buda. Cf. boltă, dugheană, prăvălie.

budă, buzi, s.f. 1. Cocioabă, colibă. 2. Latrină, closet, privată. ■ (onom.) Bud(a), nume de familie în jud. Maram. – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, după DER).

budă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).

budă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă”, cf. magh. buda (DER).