4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUDA, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

BUDA, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

buda vb. I. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ♦ (fam.) A face mutre (cuiva), arătîndu-i supărare; a face mofturi. • prez.ind. -ez. /<fr. bouder.

BUDA vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder)

Buda f. partea Buda-Pestei pe dreapta Dunării, numită de Sași Ofen.

BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

bu sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs буда] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet.

bu s.f. 1 Căsuță de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn, baracă. 3 Closet. • pl. -e. /<germ. Bude, pol., magh. buda.

BUDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

BUDĂ, bude, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Prăvălioară de lemn; magherniță. Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Moldovanul pîrîse pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. 2. (Mold.) Căsuță de lemn în pădure; colibă.

BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.

BUDĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniță. Alexie Balaban, neguțitoriul cel mare, carele au avut și cîteva bude în țara Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut și giudecată … pentru niște bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. buda. Cf. boltă, dugheană, prăvălie. substantiv feminin

búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Buda (parte a Budapestei) s. propriu f., g.-d. Budei

Buda/Buddha [ddh pron. d] s. propriu m.

buda vb., ind. prez. 1 sg. budez, 3 sg. și pl. budea

bu (reg.; fam.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

bu (reg.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

bu s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BU s. v. closet, toaletă, vece.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

budă (-de), s. f.1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bu, buzi, s.f. 1. Cocioabă, colibă. 2. Latrină, closet, privată. ■ (onom.) Bud(a), nume de familie în jud. Maram. – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, după DER).

budă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).

budă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă”, cf. magh. buda (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUDA, com. în jud. Buzău, pe Rîmnic; 3.570 loc. (1991). Centru pomicol.

BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. pîrîul Buda, unul dintre izv. Argeșului.

LEXICONUL DE LA BUDA, nume sub care este cunoscut „Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemțesc”, apărut la Buda în 1825. Elaborat de reprezentați ai Școlii Ardelene (început de S. Micu, principalii autori au fost: P. Maior, I. Cornelli, V. Coloși, I. Teodorovici ș.a.). Marchează începutul lexicografiei românești moderne (are c. 10.000 articole-titlu și conține indicații etimologice), pe care a influențat-o în sens latinizant.

BUD, -Ă, cf. sl. ьoуднтн „excitare” și cf. subst. budă „cocioabă”. I. 1. Bud udvornic 1219 (11-13 C I 171), formă ard. nearticulată; – (Ard; Mar); Tit Bud mar.; -a, munt., 1388 (Rep D 25); Bud/escul (17 B II 99); -ești, fam. (Hur) și s.; -eni s.; -eanul t. 2. Bude (Dm; Mar; Șchei I; 17 B IV 438); Budeo (16 A I 511; 16 B I 43). 3. Budu (Bîr I; Sd XVI; – C. (IS 269); -l s., -l, vlah din Serbia (DR IV 1). 4. Budul/ea (Ard); -uca, fam., munt. (RI I 21); -escul, T., munt. 1598 (RI VIII 151). 5. Budulan, N. (AO XVI 355); Budulat fam. (ib.). 6. Budulușa b. (16 B IV 168). 7. Buda (subst. budă) pren., mold. (RS 76; P14) și ss.; – b. (Ștef; Vr; Moț; 16 B IV 491; 17 A IV 122);- stolnic, 1458 (Div; – Miclăuș, ard. (Șd VI 491); Budă (17 B II 274); Budăscul (ib. 402) II. Cu sufixe: 1. Maritale: Budaia (Vr); -easa s. 2. Budac (Sd XVI; Arh; VR; Sur V) cf. și subst. budac „vas” sau ung. búdak „ciomag”, la figurat „prost” (expl. Pașca); Budac/u, Ioan, olt. (BCI VIII 17); -ul, mold. (Bîr III; Sd VI 14). 3. Budălăn/escu, M, (IS 271). 4. Budan boier 1521-29 (P Gov f° 16); Budănești s.; Budașcă (Viciu 15). 5. Budei, V., act.; -ul, V. ard. (Mag Br). 6. Budeci, D. (C Ștef). 7. Budi f., țig. 8. Budic b. (Sur II; 16 A I 386, III 145); -i (Ard); Budica f., por. (Sc). 9. Budia (Ard); Budieni s. (Ind 13 – 16 B), cf. subst. budiană „vîzdoagă”. 10. Budil/ă, 1600 (AO VII 29); -a s. 11. Budin (Dm); – vătaf (16 B VI 24; 17 B I 172; -a s; -ești s. (Olt); Budinca f., (Grș 11; AO XII 46). 12. Budiu, act.; -l s. 13. Budig (Sd XVI). 14. + -lea: Budlea fam., ard., 1722 (Paș). 15. Bud/oiu (Paș); -oești s. (16 B II 361); Budoi zis și Bodoni s. (16 B I 11); 16. Budui, -u (Vr); -ul t.; Buduila t,; Buduinea, olt. (16 B VI 340). 17. Buduiasca, Buduile ss. 18. Buduna f. (17 B II 235). 19. Buduțea, loan (16 A III 263). 20. + suf. ung. -i: Ioan Budai-Deleanu. 21. Budeșteni s. (16 B II 29) < Budești. 22. + -slav: Buduslău s. cf. Budislav și Budușlov, 1467 (Ț-Rom 266). III. Forme enigmatice: 1. Budachi t.; Budăchilă (Ard II 123). 2. Budelecan ard. 3. Budola (Ard); Bodolea, act.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.

Intrare: Buda
nume propriu (I3)
  • Buda
Intrare: buda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buda
  • budare
  • budat
  • budatu‑
  • budând
  • budându‑
singular plural
  • budea
  • budați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • budez
(să)
  • budez
  • budam
  • budai
  • budasem
a II-a (tu)
  • budezi
(să)
  • budezi
  • budai
  • budași
  • budaseși
a III-a (el, ea)
  • budea
(să)
  • budeze
  • buda
  • budă
  • budase
plural I (noi)
  • budăm
(să)
  • budăm
  • budam
  • budarăm
  • budaserăm
  • budasem
a II-a (voi)
  • budați
(să)
  • budați
  • budați
  • budarăți
  • budaserăți
  • budaseți
a III-a (ei, ele)
  • budea
(să)
  • budeze
  • budau
  • buda
  • budaseră
Intrare: Budă
Budă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Budă
Intrare: budă
budă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buda
plural
  • bude
  • budele
genitiv-dativ singular
  • bude
  • budei
plural
  • bude
  • budelor
vocativ singular
plural
budă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buda
plural
  • buzi
  • buzile
genitiv-dativ singular
  • buzi
  • buzii
plural
  • buzi
  • buzilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buda, budezverb

  • 1. livresc A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. familiar A face mutre (cuiva). MDN '00
etimologie:

bu, budesubstantiv feminin

regional
  • 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colibă
  • 2. Magherniță, prăvălioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
    • format_quote Moldovanul pîrîse pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. DLRLC
  • 3. Closet (rudimentar). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.