Buda f. partea Buda-Pestei pe dreapta Dunării, numită de Sași Ofen.

+Buda (parte a Budapestei) s. propriu f., g.-d. Budei

Buda/Buddha [ddh pron. d] s. propriu m.

BUDA, com. în jud. Buzău, pe Rîmnic; 3.570 loc. (1991). Centru pomicol.

BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. pîrîul Buda, unul dintre izv. Argeșului.

LEXICONUL DE LA BUDA, nume sub care este cunoscut „Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemțesc”, apărut la Buda în 1825. Elaborat de reprezentați ai Școlii Ardelene (început de S. Micu, principalii autori au fost: P. Maior, I. Cornelli, V. Coloși, I. Teodorovici ș.a.). Marchează începutul lexicografiei românești moderne (are c. 10.000 articole-titlu și conține indicații etimologice), pe care a influențat-o în sens latinizant.