BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

budă sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs буда] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet.

budă s.f. 1 Căsuță de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn, baracă. 3 Closet. • pl. -e. /<germ. Bude, pol., magh. buda.

❍BUDĂ (pl. -de) sf. 1 Mold. Colibă de lemn retrasă în pădure ¶ 2 Mold. Bucov. Prăvălioară de lemn, magherniță ¶ 3 Trans. Privată [1 ¶ 2 rus. pol. buda < germ. ¶ 3 ung. buda].

BUDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

BUDĂ, bude, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Prăvălioară de lemn; magherniță. Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Moldovanul pîrîse pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. 2. (Mold.) Căsuță de lemn în pădure; colibă.

BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.

búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.

budă (reg.; fam.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă (reg.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă (-de), s. f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.

BUDĂ s. v. closet, toaletă, vece.

budă s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.

BUDĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniță. Alexie Balaban, neguțitoriul cel mare, carele au avut și cîteva bude în țara Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut și giudecată … pentru niște bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. buda. Cf. boltă, dugheană, prăvălie.

budă, buzi, s.f. 1. Cocioabă, colibă. 2. Latrină, closet, privată. ■ (onom.) Bud(a), nume de familie în jud. Maram. – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, după DER).

budă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).

budă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă”, cf. magh. buda (DER).