19 definiții pentru bucurie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

bucuríe sf [At: COD. VOR. 129/5 / Pl: ~ii / E: bucura + -ie] 1 Senzație de mare plăcere Cf veselie. 2 (Pex; rar) Veste bună. 3 (Ccr) Persoană (sau obiect) care produce bucurie. 4 (Îla) Cu (toată) ~(ia) (Foarte) bucuros (1).

bucurie s.f. 1 Stare sufletească de împlinire; sentiment de mulțumire etc. Bucuria nu i-a ținut mult (AGÂR.). ◊ Loc.adv. De bucurie = din cauza bucuriei simțite. Eu am tresărit de bucurie (SADOV.). Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. Cu toată bucuria... am să vin numaidecît, zise Ivan (CR.). ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Cînd auzi fata că tată-său îi dă voie... nu mai putea de bucurie (ISP.). Noroc și bucurie!, formulă de salut. Gînd la gînd cu bucurie v. gînd. 2 Concr. Persoană, obiect, situație care bucură pe cineva. Nici n-ai idee ce bucurie și ce mîngîiere sînt copiii (SADOV.). ♦ Veste bună sau (iron.) proastă. Se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucuria (CR.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /bucura + -ie.

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

BUCURÍE, (2) bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de vie satisfacție, interioară. Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. Omenia va trece tuturor pragul. Bucurie, bucurie, cît de nalt îți e steagul! TULBURE, V. R. 36. Inimă, iar tremuri între dor și bucurie. BENIUC, V. 51. Sînt suflet în sufletul neamului meu Și-i cînt bucuria și-amarul. COȘBUC, P. II 281. ◊ (În fraze eliptice și exclamative) Alunei, bucuria lui Ipate! începe a se ținea de fată, ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. ◊ Loc. adv. De bucurie = din cauza bucuriei simțite. Eu am tresărit de bucurie. SADOVEANU, N. F. 14. Și-i rîdea inima babei de bucurie cînd gîndea numai cît... are să fie ajutată de feciori. CREANGĂ, P. 4. S-aruncă la gîtul lui... amuțită de bucurie. EMINESCU, N. 28. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima, foarte bucuros. Sărbătorim cu bucurie ziua de 1 Mai.Cu toată bucuria... am să vin numaidecît, zise Ivan. CREANGĂ, P. 300. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Cînd auzi fata că tată-său li dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. ISPIRESCU, L. 13. Noroc și bucurie! formulă de salut. 2. (Concretizat) Persoană sau obiect care bucură. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. Nici n-ai idee ce bucurie și ce mîngîiere sînt copiii. SADOVEANU, O. VI 376. Toată lumea... nu-și mai găsește astîmpăr... din cauza bucuriilor aduse de pace. SAHIA, N. 54. El era bucuria mea. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ Veste care bucură. (Ironic) Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală... Mai șede el cît șede... și-apoi... se duce drept la frate-tău, ca să-i ducă bucuria. CREANGĂ, P. 44.

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc și bucurie, formulă de salut. 2. (Concr.) Persoană, obiect, veste etc. care bucură. – Din bucura + suf. -ie.

BUCURÍE ~i f. 1) Exaltare sufletească intensă provocată de emoții puternice; mulțumire sufletească. * A nu (mai) putea de ~ a fi nespus de bucuros. 2) Factor extern care provoacă o asemenea stare sufletească. [Art. bucuria; G.-D. bucuriei; Sil. -ri-e] /a (se) bucura + suf. ~ie

bucurie f. sentiment viu de mulțumire a sufletului când posedă un bun real sau imaginar: saltă de bucurie.

bucuríe f. (alb. bukurt, frumuseță). Emoțiune plăcută pe care o simte sufletu cînd dobîndește orĭ speră că o va dobîndi ceĭa ce-ĭ place: a fost o mare bucurie pe noĭ cînd am văzut c’aĭ scăpat de moarte. Bucuria mea (ta, luĭ ș.a.) simt, am simțit o mare bucurie: cînd ninge, bucuria copiilor! V. chită 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucurie s. f., art. bucuria, g.-d. art. bucuriei; pl. bucurii, art. bucuriile

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCURÍE s. desfătare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mângâietură. (Simte o mare ~.)

BUCURIE s. desfătare, mîngîiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.)

Bucurie ≠ durere, întristare, mahnă, necaz, supărare, tristețe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUCURIE. Subst. Bucurie, veselie, înveselire, veselire (pop.), jovialitate, voioșie, folie (fam.), însuflețire, încîntare, voie bună, bună dispoziție; bucurie mare, exultare, exultație, entuziasm, fericire, ferice (înv.), extaz, extaziere, exaltare, euforie, beatitudine (livr.). Desfătare, desfăt (rar), distracție, divertisment, amuzament, petrecere, petrecanie (înv. și reg.). Adj. Bucuros, vesel, înveselit, veselit (pop.), radios, voios, plin de voie bună, bine dispus, jovial; entuziasmat, încîntat, fericit, ferice (poetic), exultant, extaziat, exaltat, euforic, triumfător. Îmbucurător, plăcut, încîntător, fermecător, captivant, fascinant, fascinator (rar); înveselitor, veselitor (pop.), fericitor (rar). Vb. A se bucura, a se îmbucura (reg.), a-și face inimă bună, a fi bucuros, a exulta, a-și freca mîinile (de bucurie), a sări într-un picior (de bucurie), a se înveseli, a se lumina la față, a se veseli (pop.), a fi vesel, a fi voios, a fi bine dispus, a fi fericit; a fi numai zîmbet, a crește de bucurie, a-i crește (cuiva) sufletul, a nu mai putea de bucurie, a crește inima (în cineva), a-i rîde (cuiva) inima de bucurie, a-i rîde (cuiva) mustața, a-i rîde (cuiva) ochii, a rîde inima (în cineva), a-și face inima bună, a-i (tre)sălta inima de bucurie, a nu mai călca pe pămînt de bucurie, a nu mai atinge pămîntul de bucurie, a sări în sus (de bucurie), a fi nebun de bucurie, a nu-și încăpea în piele de bucurie, a bate din pinteni, a fi în al nouălea (al șaptelea) cer. A triumfa, a jubila. A se distra, a se desfăta, a petrece, a se delecta, a se amuza. A bucura, a înveseli, a veseli (pop.), a însufleți, a ferici, a încînta, a distra, a amuza. Adv. Cu bucurie, cu toată bucuria, cu plăcere, cu veselie, cu voioșie; cu (din) tot sufletul, cu (din) toată inima, cu inima săltînd de bucurie; cu zîmbetul pe buze (pe față). V. amuzament, entuziasm, fericire, optimism, plăcere.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.

RES SEVERA VERUM GAUDIUM (lat.) un lucru serios este o adevărată bucurie – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, XXIII.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu-și mai încăpea în piele de bucurie expr. a fi foarte bucuros.

gând la gând cu bucurie expr. folosită pentru a arăta că suntem întru totul de acord cu o idee sau o propunere avansată de un interlocutor.

Intrare: bucurie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucurie
  • bucuria
plural
  • bucurii
  • bucuriile
genitiv-dativ singular
  • bucurii
  • bucuriei
plural
  • bucurii
  • bucuriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucurie, bucuriisubstantiv feminin

  • 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. Omenia va trece tuturor pragul. Bucurie, bucurie, cît de nalt îți e steagul! TULBURE, V. R. 36. DLRLC
    • format_quote Inimă, iar tremuri între dor și bucurie. BENIUC, V. 51. DLRLC
    • format_quote Sînt suflet în sufletul neamului meu Și-i cînt bucuria și-amarul. COȘBUC, P. II 281. DLRLC
    • format_quote eliptic Atunci, bucuria lui Ipate! Începe a se ținea de fată, ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. DLRLC
    • 1.1. Noroc și bucurie! formulă de salut. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De bucurie = din cauza bucuriei simțite. DLRLC
      • format_quote Eu am tresărit de bucurie. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
      • format_quote Și-i rîdea inima babei de bucurie cînd gîndea numai cît... are să fie ajutată de feciori. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
      • format_quote S-aruncă la gîtul lui... amuțită de bucurie. EMINESCU, N. 28. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bucuros
      • format_quote Sărbătorim cu bucurie ziua de 1 Mai. DLRLC
      • format_quote Cu toată bucuria... am să vin numaidecît, zise Ivan. CREANGĂ, P. 300. DLRLC
    • chat_bubble A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. DLRLC
      • format_quote Cînd auzi fata că tată-său îi dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
  • 2. concretizat Ceea ce bucură pe cineva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
    • format_quote Nici n-ai idee ce bucurie și ce mîngîiere sînt copiii. SADOVEANU, O. VI 376. DLRLC
    • format_quote Toată lumea... nu-și mai găsește astîmpăr... din cauza bucuriilor aduse de pace. SAHIA, N. 54. DLRLC
    • format_quote El era bucuria mea. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
    • 2.1. Veste care bucură. DLRLC
      • format_quote ironic Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală... Mai șede el cît șede... și-apoi... se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucuria. CREANGĂ, P. 44. DLRLC
etimologie:
  • Bucura + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic