3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucsit1 sn vz băcsit1

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

bucșit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: bucși] (Reg; nob) 1-3 Bucșire (1-3).

bucșit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bucși] (Reg; nob) 1 Lovit2 cu putere. 2 Umplut2 până la refuz. 3 Însângerat2.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sînt bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

A BUCȘÍ ~ésc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.

bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 să bucșească

bucșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCȘÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

BUCȘÍT adj. v. burdușit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, ticsit.

bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

bucșit adj. v. BURDUȘIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT.

Intrare: bucsit
bucsit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bucși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucși
  • bucșire
  • bucșit
  • bucșitu‑
  • bucșind
  • bucșindu‑
singular plural
  • bucșește
  • bucșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucșesc
(să)
  • bucșesc
  • bucșeam
  • bucșii
  • bucșisem
a II-a (tu)
  • bucșești
(să)
  • bucșești
  • bucșeai
  • bucșiși
  • bucșiseși
a III-a (el, ea)
  • bucșește
(să)
  • bucșească
  • bucșea
  • bucși
  • bucșise
plural I (noi)
  • bucșim
(să)
  • bucșim
  • bucșeam
  • bucșirăm
  • bucșiserăm
  • bucșisem
a II-a (voi)
  • bucșiți
(să)
  • bucșiți
  • bucșeați
  • bucșirăți
  • bucșiserăți
  • bucșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucșesc
(să)
  • bucșească
  • bucșeau
  • bucși
  • bucșiseră
Intrare: bucșit
bucșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucșit
  • bucșitul
  • bucșitu‑
  • bucși
  • bucșita
plural
  • bucșiți
  • bucșiții
  • bucșite
  • bucșitele
genitiv-dativ singular
  • bucșit
  • bucșitului
  • bucșite
  • bucșitei
plural
  • bucșiți
  • bucșiților
  • bucșite
  • bucșitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucși, bucșescverb

regional
  • 1. A îndesa, a umple până la refuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. DLRLC
  • 2. A-l podidi (sângele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A bucșit-o sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. DLRLC
etimologie:

bucșit, bucșiadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.