bâcsit¹ sn [At: DA ms / V: băc~, buc~ / Pl: ~uri / E: bâcsi] 1 Bâcsire (1). 2 Îndesare. 3 Ticsire. 4 Bâcsire (4).

bâcsit², ~ă a [At: REV. CRIT. III, 87 / V: băc~, buc~ / Pl: ~iți, ~e / E: bâcsi] 1 Umplut până la refuz. 2 îndesat². 3 Ticsit². 4 Înghesuit².

băcsit², ~ă a vz bâcsit²

băcsit¹ sn vz bâcsit¹

bucsit², ~ă a vz băcsit²

bucsit¹ sn vz băcsit¹

băcsit a. îndesat, înțesat.

BÂCSI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

bîcsi (-sesc, -it), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva < gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.