2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucheri vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bucher] (Iuz) A silabisi.

BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi, a sloveni. [Heliade] bucherea pe zdreanța unei cărți nepieritoarea «Alexandrie». MACEDONSKI, O. IV 117.

BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi. – Din bucher.

A BUCHERÍ ~ésc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A învăța mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher

buchér sm [At: ZANNE, P. V, 99 / Pl: ~i / E: buche + -er] (Iuz) 1 Persoană care începe să învețe, să scrie (și să citească). 2 (Pex) Începător. 3 (Rar) Persoană care învață pe dinafară, prin repetări Cf tocilar.

BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

BUCHÉR, bucheri, s. m. (Învechit) Persoană care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoană care învață pe dinafară (fără a pricepe bine cele învățate). Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89.

BUCHÉR, bucheri, s. m. (Înv.) Persoana care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoana care învață pe dinafară, în mod mecanic. – Din buche + suf. -ar.

BUCHÉR ~i m. 1) înv. Persoană care abia învață buchiile; începător în ale învățăturii. 2) fam. Persoană care învață ceva în mod mecanic, fără a pătrunde în esența celor învățate; tocilar. /buche + suf. ~ar

bucher m. 1. cel ce învață buchile; 2. fig. începător, care știe încă puțin; 3. rutinar: era bucher de frunte și tâmp în felul său CR.

buchér m. (d. buche). Care învață să citească Fig. Care știe prea puțin din ceĭa ce ar trebui să știe. Care învață pe de rost buchea cărțiĭ fără să priceapă înțelesu. Care (ca profesor) se ține de buchea cărțiĭ (cerînd elevuluĭ să-ĭ spuĭe lecțiunea cuvînt cu cuvînt) saŭ (ca judecător, avocat ș.a.) se ține servil de textu legiĭ, pareatcă. – Fem. bucheríță, pl. e.

2) bucherésc v. tr. și intr. (d. bucher. V. buchisesc). Învăț orĭ lucrez cu bucheru: a bucheri o biată lecțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchereáscă

buchér s. m., pl. buchéri

buchér s. m., pl. buchéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCHERÍ vb. 1. v. silabisi. 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecțiile.)

BUCHERI vb. 1. a silabisi, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (~ un text.) 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecțiile.)

BUCHÉR s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)

arată toate definițiile

Intrare: bucheri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucheri
  • bucherire
  • bucherit
  • bucheritu‑
  • bucherind
  • bucherindu‑
singular plural
  • bucherește
  • bucheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucheresc
(să)
  • bucheresc
  • bucheream
  • bucherii
  • bucherisem
a II-a (tu)
  • bucherești
(să)
  • bucherești
  • buchereai
  • bucheriși
  • bucheriseși
a III-a (el, ea)
  • bucherește
(să)
  • bucherească
  • bucherea
  • bucheri
  • bucherise
plural I (noi)
  • bucherim
(să)
  • bucherim
  • bucheream
  • bucherirăm
  • bucheriserăm
  • bucherisem
a II-a (voi)
  • bucheriți
(să)
  • bucheriți
  • buchereați
  • bucherirăți
  • bucheriserăți
  • bucheriseți
a III-a (ei, ele)
  • bucheresc
(să)
  • bucherească
  • buchereau
  • bucheri
  • bucheriseră
Intrare: bucher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucher
  • bucherul
  • bucheru‑
plural
  • bucheri
  • bucherii
genitiv-dativ singular
  • bucher
  • bucherului
plural
  • bucheri
  • bucherilor
vocativ singular
  • bucherule
  • buchere
plural
  • bucherilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucheri

  • 1. familiar A silabisi (un text).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: silabisi sloveni un exemplu
    exemple
    • [Heliade] bucherea pe zdreanța unei cărți nepieritoarea «Alexandrie». MACEDONSKI, O. IV 117.
      surse: DLRLC
  • 2. A învăța mecanic, citind de multe ori.
    surse: NODEX sinonime: toci (vb.)

etimologie:

  • bucher
    surse: DEX '98 DEX '09

bucher

  • 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tocilar un exemplu
    exemple
    • Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Buche + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09