3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCATĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

buca sf [At: CREANGĂ, P. 6 / Pl: ~căți, (7-9) ~te / E: lat buccata] 1 Parte delimitată dintr-un întreg. 2 (Determinat prin „de drum”, „de cale”) Distanță. 3 (D. timp) Interval. 4 (Cmr; ind) Piesă dintr-un ansamblu sau dintr-o serie de obiecte de același fel. 5 (Fig; îe) A face ~căți A zdrobi (în bătaie). 6 (îvr) Piesă (literară, muzicală). 7 (Lpl) Feluri de mâncare (gătită). 8 (Lpl) Alimente. 9 (Reg; lpl) Cereale. 10 (Reg) Vite. 11 (Reg; pex) Avere (mișcătoare). 12 (Îe) A vinde (cumpăra) cu ~ta A vinde (cumpăra) în detaliu (cu amănuntul). 13 (Îe) A face ceva din bucăți A confecționa ceva din piese care provin din ansambluri diferite. 14 (Îs) Om dintr-o ~ Om integru. 15 (îas) Om grosolan. 16 (Pfm; îe) A face cuiva ~ta A provoca cuiva, în mod deliberat, ceva neplăcut, un rău.

buca s.f. I 1 Parte tăiată, mptă sau desfăcută dintr-un corp solid sau dintr-un întreg; fragment. Pune la loc o bucată de piatră (AGÂR.). ◊ Om dintr-o bucată = om onest, integru. ◊ Expr. A face (sau a rupe, a tăia etc.) bucăți = a) a împărți în mai multe părți, a fărîmița; b) a distruge (în bătaie). Întru o clipală îl făcu bucăți (C. NEGR.).A-i face (cuiva) bucata = a-i provoca (cuiva) cu intenție o încurcătură, un lucru neplăcut, un rău. ◊ Poet. Norii se rupeau bucăți pe cer (EMIN.). 2 Ext. (determ. prin „de drum”, „de cale”) Distanță, porțiune. Mai avem o bucată bună de drum (SADOV.). ◊ (eliptic) Da bună bucată am mers (CR.). ♦ (determ. prin „de vreme”, „de timp”) Interval, perioadă. După o bucată de vreme rămîneau... în urmă (IBR.). ◊ (eliptic) Și soarele au stătut o bucată în loc (POP.). ◊ Loc.adv. O bună bucată (sau o bucată bună) (de timp, de loc etc.) v. bun. 3 Obiect cu dimensiuni și formă determinate (de consistență solidă) dintr-o mulțime de obiecte de același fel; exemplar, piesă. Cînd a transportat tablourile, fiecare bucată a fost ambalată cu grijă.Bucată cu bucată = unul cîte unul. ◊ (com., ind.) Parte unitară dintr-o mulțime de produse de același fel. Vinde ceasornice de aur cu 2 lei bucata (IBR.). ◊ Loc.adv. Cu bucata sau la bucată = cu amănuntul. ∆ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata (sau la bucată) = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau la bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. 4 Operă de dimensiuni relativ reduse sau fragment dintr-o operă literară. Ea știe bucăți întregi din opera povestitorului (IBR.). 5 Fragment dintr-o operă muzicală; piesă muzicală. Adela mi-a cîntat o bucată care știe că îmi place (IBR.). II (la pl.; în forma „bucate”) 1 Produse alimentare. Să cumpere bucate și legume (AGÂR.). ♦ Mîncăruri gătite. Am mîncat cele mai minunate bucate cu putință (SADOV.). ♦ Feluri de mîncare. Bucate de post.Carte de bucate v. carte. Listă de bucate v. listă. ◊ Expr. A se amesteca ca mărarul în bucate v. mărar. A fi ca sarea-n bucate v. sare. ♦ (pop.) Recoltă de grîne, cereale. 2 (reg.) Animale domestice (boi, oi, porci etc.); vite. A pribegit de acolo..., s-a tras cu bucatele încoace (CR.). • pl. -ăți, -ate. /lat. buccata.

BUCATĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

BUCATĂ, bucăți, s. f. 1. Parte tăiată sau ruptă dintr-un corp solid; fragment, frîntură. Într-un șomoiog era o bucată de sîrmă și cu ea și-a zdrelit toată palma. PAS, L. I 79. O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6. [Făt-Frumos] prăvăli o bucată de stîncă. EMINESCU, N. 7. ◊ Expr. A face (sau a rupe, a sfîșia, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a sfîșia etc.) în părticele mici de tot. Cînd se umfla o dată, rupea lanțul bucăți. PAS, L. I 58. Norii se rupeau bucăți pe cer. EMINESCU, N. 11. Întru o clipală îl făcu bucăți. NEGRUZZI, S. I 156. 2. Parte dintr-un întreg (despărțită sau nu de acesta), considerată ca un întreg sau ca o unitate de sine stătătoare. O bucată de pămîntO bucată de stofă,Cînd eram la mama fată, Purtam rochii de bucată. ALECSANDRI, P. P. 406. ◊ Expr. Om dintr-o bucată = om cu caracter integru. ◊ (Determinat prin «de drum», «de cale» etc.) Distanță. Mai avem o bucată bună de drum. SADOVEANU, N. F. 60. N-apucase calul să se depărteze o bucată de loc... și iată zmeoaica iară îi ajunse. ISPIRESCU, L. 194. ♦ (Eliptic) Da bună bucată am mers! CREANGĂ, P. 119. ♦ (Determinat prin «de timp», «de vreme» etc.) Interval. Auzi atîtea snoave... încît îți ajunge pe o mare bucată de vreme. SADOVEANU, O. VII 288. M-a lăsat în voia mea, pentru o bucată de vreme. CREANGĂ, A. 16. În eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, aricit de mare sau aricit de mică, numai clipă suspendată? EMINESCU, N. 32. ◊ (Eliptic) Și soarele au stătut o bucată în loc. SBIERA, P. 113. ♦ Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. Bucată de săpun. ♦ Unitate de numărare; exemplar. A cumpărat pahare... 18 bucăți.Expr. (În opoziție cu: cu toptanul, cu ridicata) Cu bucata = cu amănuntul, în detaliu. Se vinde cu kilogramul sau cu bucata. A plăti (o muncă) cu bucata = a plăti în acord, y. acord. 3. Operă literară sau muzicală (de obicei de proporții reduse). [Alecsandri] se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. IBRĂILEANU, SP. CR. 127. Caragiale... a scris și bucăți de altă natură, nu numai satire. IBRĂILEANU, SP. CR. 246.

BUCATĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată sau ruptă dintr-un corp solid; fragment, frîntură. ◊ Expr. A face (sau a rupe, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a tăia etc.) în părticele mici de tot. 2. Parte dintr-un întreg considerată ca o unitate. O bucată de stofă.Expr. Om dintr-o bucată = om cu caracter integru. ♦ Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. ♦ Unitate de numărare; exemplar. ◊ Expr. Cu bucata = cu amănuntul. A plăti cu bucata = a plăti în acord. A face (cuiva) bucata = a crea (cuiva) o încurcătură, a face (cuiva) un rău. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” etc.) Distanță. ♦ (Determinat prin „de timp”, „de vreme” etc.) Interval. 3. Operă literară sau muzicală (de proporții mai reduse). II. (La pl.) 1. (Feluri de) mîncare. 2. Cereale, grîne. 3. (Reg.) Vite. – Lat. *buccata.

BUCATĂ ~ăți f. 1) Parte separată (prin rupere, tăiere, sfărâmare etc.) dintr-un întreg. ~ de pâine. ~ de stofă. ◊ ~ de drum porțiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioadă. 2) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; exemplar. ~ de săpun. ~ de zahăr. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amănuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplăceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creație artistică (muzicală sau literară) de dimensiuni reduse sau fragment de creație artistică. [G.-D. bucății] /<lat. buccata

bucată f. (pl. bucăți); 1. o parte dintr’un tot: bucată de zahăr; 2. obiect complet: bucată de pânză, de argintărie; 3. fig. parte dintr’o operă literară: bucăți alese din autori; 4. operă de artă, obiect de artă: bucată de muzică, bucată de teatru; 5. spațiu, interval: după o bucată de vreme, merse o bucată de loc. [Lat. *BUCCATA, îmbucătură, de unde noțiunea de fărâmă sau fragment, în primul rând de mâncare și apoi generalizat]. V. bucate.

bucátă f., pl. ățĭ (d. bucă, adică „îmbucată, îmbucătură”). Fragment, parte din ceva: o bucată de pîne. Obĭect întreg, dar considerat ca parte din ceva: o bucată de pînză. Pĭesă, articul: aparatu se desface în maĭ multe bucăți. Fragment dintr’o operă literară: o bucată din satirele luĭ Eminescu. Operă (pĭesă) muzicală orĭ literară: o bucată de muzică, de teatru. Spațĭu, timp: o bucată de loc, de vreme. Pl. ate. Mîncărĭ, alimente preparate p. masă: bune bucate! Cereale, produse ale plugăriiĭ. – În nord și bî-.

BUCATE s. f. pl. 1. Mîncări gătite, feluri de mîncare. Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mîncări servite la masă. ◊ Fig. (Neobișnuit la sg.) Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. 2. Cereale, grîne. (pe cîmp sau strînse). La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. 3. (Mold.) Vite (oi, boi, perei etc.). A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. – Formă gramaticală: sg. (neobișnuit) bucată.

BUCATE f. pl. Feluri de mâncare; mâncăruri. ◊ Listă de ~ meniu. /<lat. buccata

BUCATE s. f. pl. (Mold.) Vite; avere mobilă. A: Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micșor, de-i va ținea bucatele pre urma și după moartea părinților, și de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate … face greșală cu înșelăciune. PRAV. Să orînduiască din pămîntul Moldovei loc … de pășunarea bucatelor. PSEUDO-AMIRAS. Și măcar că de la o vreme încoace o mai scăzuse [dajdea goștinei] și alți domni și la opt parale de oaie, și la cinci, dară foarte se împuținase aceste bucate din țară. CANTA, apud TDRG; cf. ȘAPTE TAINE, apud TDRG. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: lat. buccata. Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea. substantiv feminin plural

bucate f. pl. 1. mâncări gătite pentru masă, fierte sau fripte: bucate de dulce, de post; 2. grâne (în special grâu, orz, secară și ovăs): câmpul cu bucate. [V. bucată].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buca (parte; porțiune; exemplar; operă) s. f., g.-d. art. bucății; pl. bucăți; abr. buc.

buca (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucății; pl. bucăți; abr. buc.

buca (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucății; pl. bucăți

bucate (alimente; cereale; mâncăruri) (pop.) s. f. pl. (și: carte de ~)

bucate (alimente, cereale) (pop.) s. f. pl.

bucate (mâncare, cereale) s. f. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCA s. 1. crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fâșie, limbă, petic, sprânceană. (O ~ de pădure.) 3. v. exemplar. 4. v. compoziție. 5. (la pl.) v. recoltă. 6. v. distanță. 7. v. interval.

BUCA s. 1. crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fîșie, limbă, petic, sprînceană. (O ~ de pădure.) 3. exemplar. (A cumpărat două ~.) 4. compoziție, piesă. (O ~ muzicală.) 5. (la pl.) recoltă, rod, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpului.) 6. distanță, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 7. interval, răstimp. (A trecut o bună ~ de timp de cînd nu ne-am văzut.)

BUCATE s. pl. v. aliment, avere, avut, avuție, bogăție, bun, cereale, grâne, hrană, masă, mijloace, mâncare, situație, stare.

bucate s. pl. v. ALIMENT. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. CEREALE. GRÎNE. HRANĂ. MASĂ. MIJLOACE. MÎNCARE. SITUAȚIE. STARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bucată (-ăți), s. f.1. Parte tăiată, desprinsă dintr-un întreg; dărab. – 2. Mîncare, fel de mîncare. – 3. Alimente, hrană. – 4. (Pl.) Cereale, recoltă, grîu. – 5. (Înv., Mold.) Avere, avut, bogăție. – 6. (Arg.) Bilet de o sută de lei. – 7. (Arg.) Hoție, operație organizată de mai mulți din bandă. – 8. (Arg.) Mișcare greșită. – Mr. bucată. Lat. bŭccata (Pușcariu 227; REW 1358; Candrea-Dens., 191; DAR); cf. it. boccata, fr. bouchée, prov., sp., port. bocado, toți cu accepția etimologică de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. și it. boccone, de unde sb. bokun „bucată”. Asupra semantismului, cf. DAR. Lahovary 318 crede că sensul de „cereale” este anterior epocii indo-europene. – Pl. este bucate pentru sensurile 2-5. Cf. și bucă, îmbuca. Der. bucătar, s. m. (bărbat care are meseria de a găti mîncare); bucătăreasă, bucătăriță, s. f. (femeie care are meseria de a găti mîncare); bucătărie, s. f. (cameră în care se gătește mîncarea); bucăți, îmbucăți, vb. (a face bucăți); îmbucături, vb. (a face bucăți de luat în gură pentru a hrăni un copil). Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUCATĂ. Subst. Bucată, bucățică (dim.), bucățea, bucăcioară (reg.), bucătoi (augm.), dărab (reg.), dărăbuț (dim.); fărîmă, firimitură, fărîmătură (reg.), fărîmică (pop.), fârîmiță (dim.), sfărîmătură, frîntură, brac (reg.). Parte, părticea (dim.), părticică; particulă, moleculă, atom. Pic, picătură, picăturică (dim.), piculeț, picuș (pop.), picușor (pop.), picuț (pop.), strop. Fragment, pasaj, crîmpei; fîșie, fîșioară (dim.), porțiune, felie, felioară (dim.), feliuță. Drob, drobușor (dim.), grunz, grunzuraș (dim.), bulgăre, bulgăraș, (dim.), bulz (pop.), bulzișor (dim.), cocoloș, boț, ghemotoc. Ciob, ciobuleț (dim.), hîrb (pop.), țandără, țăndărică (dim.), așchie, așchiuță (dim.), așchioară, zob. Petic, peticuț (dim.), peticel, palhă (reg.), cîrpă, petică (reg.), zdreanță, ruptură. Bucată de carne, halcă, ciozvîrtă, hartan, garf. Codru de pîine (de mămăligă), coajă de pîine (de mălai). Îmbucătură, bucătură (pop.). Adj. Rupt, sfîșiat, sfărîmat, fărîmițat, fărîmat (pop.), frînt, rupt în bucăți, tăiat în felii, spart, zdrobit, zdrelit, zdrumicat (pop.), hîrbuit; fragmentar, fracționat, împărțit, divizat, secționat; divizibil, secționabil, țăndăros (reg.), așchios. Vb. A-îmbucătăți, a îmbucăți (rar), a bucăți (pop,), a bucățeli (reg.), a face (a tăia, a rupe) în bucăți (bucățele, bucățele-bucățele), a fărîmița, a fărîma (pop.), a mărunți, a sfărîma, a rupe, a frînge, a zdrobi, a zdrumica (pop.), a dumica (pop.), a (se) hîrbui, a (se) face (mici sau mii și) fărîme, a (se) face zob; a sfîșia, a zdrențui; a sparge, a crăpa, a ciobi, a plesni; a face țăndări, a țăndări, a așchia; a despica, a tăia, a desprinde; a fragmenta, a fracționa, a diviza, a hnpărți, a secționa. Adv. În bucăți, bucăți-bucățele. V. ciopîrțire, distrugere, micime, sfărîmare, tăiere, zdreanță.

bucate, s.f., pl. (recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata (CDDE, DEX, MDA).

bucate, s.f., pl. – (recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata (Pușcariu, CDDE, DEX, MDA).

bucate, s.f., pl. – (Recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUCATĂ subst. 1. – Ioan, mold. (BCI IV 200; Glos; 16 A 1 219). 2. Bucate-Direpte, Ioan (17 A II 177), poate aceeași persoană cu precedentul, zis și Bucatâ-dreaptă I. (Sur XXI).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bucată, bucate s. f. (deț.) lovitură cu pumnul.

a da bine cu bucata expr. (intl.) a lovi bine cu pumnul.

a odihni bucatele expr. (glum.) a se odihni după prânz, a-și face siesta de după-amiază.

dintr-o bucată expr. 1. (d. oameni) integru. 2. (d. oameni) lipsit de subtilitate. 3. (la fotbal – d. șuturi) fără preluare; din voleu.

Doamne fereastră și o bucat’ de ușă albastră expr. (adol., glum.) Doamne ferește!

om dintr-o bucată expr. 1. om integru / onest / consecvent. 2. om lipsit de subtilitate.

Intrare: Bucată
Bucată nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bucată
Intrare: bucată (mâncare)
bucată2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buca
  • bucata
plural
  • bucate
  • bucatele
genitiv-dativ singular
  • bucate
  • bucatei
plural
  • bucate
  • bucatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bucată (parte)
bucată1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buca
  • bucata
plural
  • bucăți
  • bucățile
genitiv-dativ singular
  • bucăți
  • bucății
plural
  • bucăți
  • bucăților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buca, bucatesubstantiv feminin

(la) plural
  • 1. (Feluri de) mâncare. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: mâncare diminutive: bucăcioară
    • format_quote Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. DLRLC
    • format_quote Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. DLRLC
    • format_quote Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. DLRLC
    • format_quote Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
    • format_quote figurat neobișnuit Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. DLRLC
    • 1.1. Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mâncăruri servite la masă. DLRLC NODEX
      sinonime: meniu
    • 1.2. popular (Recoltă de) grâne, cereale. DEX '09 DLRLC DLRM
      • format_quote La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. DLRLC
      • format_quote Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. DEX '09
  • 2. regional Vite. DLRLC DLRM
    • format_quote A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. DLRLC
etimologie:

buca, bucățisubstantiv feminin

  • 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Într-un șomoiog era o bucată de sîrmă și cu ea și-a zdrelit toată palma. PAS, L. I 79. DLRLC
    • format_quote O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
    • format_quote [Făt-Frumos] prăvăli o bucată de stîncă. EMINESCU, N. 7. DLRLC
    • format_quote O bucată de pământ. O bucată de stofă. DLRLC
    • format_quote Cînd eram la mama fată, Purtam rochii de bucată. ALECSANDRI, P. P. 406. DLRLC
    • 1.1. Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare: distanță, porțiune. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Mai avem o bucată bună de drum. SADOVEANU, N. F. 60. DLRLC
      • format_quote N-apucase calul să se depărteze o bucată de loc... și iată zmeoaica iară îi ajunse. ISPIRESCU, L. 194. DLRLC
      • format_quote eliptic Da bună bucată am mers! CREANGĂ, P. 119. DLRLC
    • 1.2. Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare: interval, perioadă. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Auzi atîtea snoave... încît îți ajunge pe o mare bucată de vreme. SADOVEANU, O. VII 288. DLRLC
      • format_quote M-a lăsat in voia mea, pentru o bucată de vreme. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
      • format_quote În eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oricît de mare sau oricît de mică, numai clipă suspendată? EMINESCU, N. 32. DLRLC
      • format_quote eliptic Și soarele au stătut o bucată în loc. SBIERA, P. 113. DLRLC
    • 1.3. (În limbajul comercial și în cel industrial) Parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. DEX '09 NODEX
      • chat_bubble A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. DEX '09 NODEX
      • chat_bubble A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. DEX '09
      • chat_bubble A-i face cuiva bucata = a-i face cuiva neplăceri. NODEX
      • chat_bubble Om dintr-o bucată = om integru. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.4. Porțiune, de dimensiuni și forme determinate, dintr-un produs fabricat. DLRLC
      • format_quote Bucată de zahăr. Bucată de săpun. DLRLC NODEX
      • 1.4.1. Unitate de numărare. DLRLC
        sinonime: exemplar
        • format_quote A cumpărat pahare... 18 bucăți. DLRLC
    • comentariu abreviere buc. DOOM 2
    • chat_bubble A face (sau a rupe, a sfîșia, a tăia etc.) bucăți (sau în bucăți sau bucăți-bucăți) = a rupe (sau a sfîșia etc.) în părticele mici de tot. DLRLC
      • format_quote Cînd se umfla o dată, rupea lanțul bucăți. PAS, L. I 58. DLRLC
      • format_quote Norii se rupeau bucăți pe cer. EMINESCU, N. 11. DLRLC
      • format_quote Întru o clipală îl făcu bucăți. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • chat_bubble (În opoziție cu: cu toptanul, cu ridicata) Cu bucata = cu amănuntul, în detaliu. DLRLC
      • format_quote Se vinde cu kilogramul sau cu bucata. DLRLC
  • 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote [Alecsandri] se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. IBRĂILEANU, SP. CR. 127. DLRLC
    • format_quote Caragiale... a scris și bucăți de altă natură, nu numai satire. IBRĂILEANU, SP. CR. 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.