meniu sn [At: CARAGIALE, O. VII, 307 / S și: menu / Pl: ~ri / E: fr menu] 1 Totalitate a felurilor de mâncare servite la o masă¹ (32-33). 2 Listă a felurilor de mâncare servite, într-o anumită ordine, la o masă¹ (32-33). 3 Foaie de hârtie sau carton pe care sunt înscrise la un restaurant felurile de mâncare pregătite și băuturile existente, împreună cu prețurile respective Vz listă de bucate. 4 (Îs) ~ fix Masă¹ (43) servită la cerere, mai ales la prânz, într-un restaurant, alcătuită din feluri de mâncare al căror număr și ordine sunt stabilite zilnic de restaurantul respectiv și care, de obicei, are un preț relativ redus.

MENIU, meniuri, s. n. Totalitatea felurilor de mîncare servite la o masă. Era celebru în întocmirea măiastră a meniurilor. C. PETRESCU, Î. I 5. ♦ Listă pe care sînt scrise mîncările servite la un restaurant.

MENIU s.n. Lista felurilor de mîncare de la o masă, de la un banchet etc.; mîncărurile servite la o masă. [Pron. -niu, var. menu s.n. (pron. me-nü). / < fr. menu].

MENIU s. n. 1. listă a felurilor de mâncare și a băuturilor servite la o masă, la un banchet etc. 2. (inform.) parte a unui program, afișată pe ecranul calculatorului care oferă utilizatorului mai multe opțiuni. (< fr. menu)

MENIU ~ri n. 1) Totalitate a felurilor de mâncare ce se servesc la o masă. 2) Listă de feluri de mâncare și de băuturi care se servesc într-un local public. /<fr. menu

MENU s.n. v. meniu.

listă-meniu s. f. Listă pe care se află meniul într-un restaurant ◊ „Pe lista-meniu a restaurantului «Europa» din Eforie Nord se poate citi [...]” R.l. 10 V 74 p. 5 (din listă + meniu)

meniu-pensiune s. n. Meniu oferit celor care iau masa într-un restaurant în regim de pensiune ◊ „O reclamă-invitație, cât ușa la un local piteștean: «Restaurantul lacto-vegetarian vă oferă următorul meniu-pensiune, compus din felul I, supă sau ciorbă; felul II, mâncare; felul III, desert».” R.l. 19 VIII 73 p. 5. ◊ „Inițiativa servirii meniurilor-pensiune pentru elevi, experimentată inițial la un singur restaurant, s-a extins cu repeziciune.” I.B. 11 II 75 p. 1 (din meniu + pensiune)

meniu s. n., art. meniul; pl. meniuri

meniu s. n., art. meniul; pl. meniuri

meniu s. n., art. meniul; pl. meniuri

meniu

MENIU s. listă de bucate, listă de mâncare.

MENIU s. listă de bucate, listă de mîncare.

MENÍU s. n. Totalitatea felurilor de mîncare servite la o masă¹ (I 2). Hotărîsem un menu vrednic de-un epicurean inteligent ca tine. CARAGIALE, O. VII, 307, cf. ALEXI, W. Era celebru în întocmirea măiastră a menuurilor. C. PETRESCU, Î. I, 5. Dă-mi voie să fac un menu pentru amîndoi. id. C. V. 64. Să facem. . . un menu demn de o asociație de scribi, i-am spus. V. ROM, noiembrie 1954, 152. ♦ Listă a felurilor de mîncare servite (într-o anumită ordine) la o masă¹ (I 2); foaie de hîrtie sau carton pe care sînt înscrise la un restaurant felurile de mîncare pregătite și băuturile existente, împreună cu prețurile respective, l i s t ă d e b u c a t e. Cf. ALEXI, W., V. MOLIN, V. T., DM. Meniu fix = masă¹ (I 4) servită la cerere (mai ales la prînz) într-un restaurant, alcătuită din feluri de mîncare al căror număr și ordine sînt stabilite zilnic de restaurantul respectiv și care, de obicei, are un preț relativ redus. - Scris și: (după fr.) menu. – Pl.: meniuri.Din fr. menu.