BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 sf (Rar) Capră cu botul negru. 3 sf (Rar) Cățea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă și botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă.

BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f. Oaie cu botul negru. Bucălaie, vai de tine! ALECSANDRI, T. 63. ◊ (Adjectival) Mioriță laie, Laie, bucălaie... ALECSANDRI, P. P. 1.

BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din bucă + laie.

BUCĂLÁIE ~ăi f. și substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul și extremitățile membrelor negre. /bucă + laie

bucălaie a. 1. cu lână albă și botul negru: mioriță bucălaie (v. laie); 2. bucălat: o fetiță roșie și bucălaie.

bucălắu sm [At: H II, 12 / Pl: ~ăi / E: bucălat css] (Reg) 1 Berbec. 2 Câine.

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.

bucălắŭ, -áĭe adj. pl. m. și f. ăĭ (var. din bucălat). Bucălat. Cu lînă multă (vorbind de oĭ: Mioriță, laĭe, laĭe, bucălaĭe. (P.P.) V. lăŭ, laĭe.

!bucălaie¹ (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (pop.) adj. f., pl. bucălăi

bucălaie² (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucălaia, g.-d. art. bucălăii; pl. bucălăi

bucăláie adj. f., pl. bucăláie/bucălái

bucăláie s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucăláii; pl. bucălăi

bucălaie (f.)

bucălaie, -lăi.

!bucălău (cu lână multă) (pop.) adj. m. (berbec ~); f. bucălaie (oaie ~); pl. m. și f. bucălăi

*bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie

BUCĂLÁI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)

BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.)

bucăláie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup, 1926; Latiș, 1993). – Din bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).

bucăláie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup 1926; Latiș 1993). – Bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru”.