BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 sf (Rar) Capră cu botul negru. 3 sf (Rar) Cățea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă și botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă.

BUCĂLAIE sm. 👉 BUCĂLĂU.

BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

BUCĂLAIE, bucălăi, s. f. Oaie cu botul negru. Bucălaie, vai de tine! ALECSANDRI, T. 63. ◊ (Adjectival) Mioriță laie, Laie, bucălaie... ALECSANDRI, P. P. 1.

BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din bucă + laie.

BUCĂLAIE ~ăi f. și substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul și extremitățile membrelor negre. /bucă + laie

bucălaie a. 1. cu lână albă și botul negru: mioriță bucălaie (v. laie); 2. bucălat: o fetiță roșie și bucălaie.

bucălai a vz bucălat

bucălan^[1] a vz bucălat

bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.

bucălav a vz bucălat

bucălău^[1] a vz bucălat corectat(ă)

bucăliu a vz bucălat

bucolaie sf vz bucălaie

bucoliță sf vz bucălaie

bucălai, -ie adj., s.f. 1 adj. (despre obraji, ext., despre oameni) Care este bucălat. O fetiță bucălaie. 2 s.f. (zool.) Varietate de oi din rasa țigaie cu lîna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă. Bucălaie, vai de tine (ALECS.). ◊ (adj.) Mioriță bucălaie (ALECS.). • pl. -ai, -aie. /de la bucă.

bucălat, -ă adj. (despre obraji) Care este durduliu; bucălai. Obrajii, bucălați și trandafirii (SADOV.). Ext. (despre oameni) Care este rotund; durduliu. Un copil bucălat. • pl. -ți, -te. /de la bucă.

BUCĂLAT adj. Grăsuliu la față: nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, ~ă (BR.-VN.).

BUCĂLĂU, -LAIE adj. 🐑 Cu botul negru, cu una sau cu amîndouă fălcile negre (vorb. de berbeci sau de oi, ‼ de capre) [bucă + laiu].

BUCĂLAI, -AIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.

BUCĂLAI, -AIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).

BUCĂLAT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă

bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.

bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.

bucălăŭ, -áĭe adj. pl. m. și f. ăĭ (var. din bucălat). Bucălat. Cu lînă multă (vorbind de oĭ: Mioriță, laĭe, laĭe, bucălaĭe. (P.P.) V. lăŭ, laĭe.

bucălaie² (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucălaia, g.-d. art. bucălăii; pl. bucălăi

!bucălaie¹ (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (pop.) adj. f., pl. bucălăi

bucălaie s. f., art. bucălaia, g.-d. art. bucălaii; pl. bucălăi

bucălaie adj. f., pl. bucălaie/bucălai

bucălaie (f.)

bucălaie, -lăi.

bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate

!bucălău (cu lână multă) (pop.) adj. m. (berbec ~); f. bucălaie (oaie ~); pl. m. și f. bucălăi

*bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. sg. bucălată, pl. bucălate

BUCĂLAI adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)

BUCĂLAT adj. v. grăsuț.

BUCĂLAI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oi ~.)

BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Prunc ~.)

Bucălat ≠ scofâlcit, supt

bucălaie, adj. (Oaie) de culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru. – Din bucă + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).

bucălaie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup, 1926; Latiș, 1993). – Din bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).

bucălaie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup 1926; Latiș 1993). – Bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru”.