3 definiții pentru bucălău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bucălău sm [At: H II, 12 / Pl: ~ăi / E: bucălat css] (Reg) 1 Berbec. 2 Câine.
bucălăŭ, -áĭe adj. pl. m. și f. ăĭ (var. din bucălat). Bucălat. Cu lînă multă (vorbind de oĭ: Mioriță, laĭe, laĭe, bucălaĭe. (P.P.) V. lăŭ, laĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bucălău (cu lână multă) (pop.) adj. m. (berbec ~); f. bucălaie (oaie ~); pl. m. și f. bucălăi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: bucălău
bucălău adjectiv
| adjectiv (A114) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||