2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buburúză sf [At: LB / V: ~usm, ~uță / Pl: ~e / E: ns cf srb baburică] 1 (Reg) Bubă1 mică (excuamată) produsă de febră. 2 Mugur mic. 3 (Șîs -roșie) Gândăcel semisferic, cu elitrele roșii sau galbene, pătate cu șapte puncte negre Si: boul-lui- Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, cucușor, găinușa (-lunii), găina-lui-Dumnezeu, gărgăriță, margari(n)tă, mămăruță, mărgăriță, Măria-popei, mumuruță, paparugă, păpăluză, păpăruie, păpăruză, vaca-lui-Dumnezeu, vrăjitoare (Coccinella septempunctata).

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata).Et. nec.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii; paparugă (Coccinella septempunctata).Et. nec.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gîndăcei cu corpul rotund și bulbucat, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); (Transilv.) mămăruță. Pe-o tulpiniță călăuză Se urcă lin o buburuză, Cînd peste culmile din fund Răsare soarele rotund. DEȘLIU, M. 14. – Variantă: buburúz s. m.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel cu corpul rotund, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata). [Var.: buburúz s. m.]

BUBURÚZĂ ~e f. Insectă mică, având corpul emisferic și aripi de culoare roșie, punctate cu negru; paparudă. /Orig. nec.

buburuză f. 1. bubă de tot mică; 2. alt nume dat coccinelei (după cele șeapte puncte sau bube de pe corpul ei); 3. Mold. bucată mică și rotundă: o buburuză de mămăligă.

buburúză, buburuze, s.f. – (la pl.), (med.) Pete mici pe corpul copilului datorate pojarului. – Et. nec. (DEX); cf. srb. babúrica (MDA); din răd. bubu-, bobo- (Scriban).

buburúz sm [At: ȘEZ. II, 151/4 / V: ~réz / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Globuleț. 2 Fructul arinului Si: anină. 3 Con de brad.

buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.

buburuzéz și -țéz (mă) v. refl. Mă acoper cu buburujĭ (de ex., laptele cînd îl bațĭ și apar bobițele de unt). V. brobonez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

buburúză (gândăcel) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBURÚZĂ s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gârgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.

BUBURU s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gărgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sparge la buburuză expr. (obs.) a dezvirgina, a deflora.

Intrare: buburuză
buburuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburu
  • buburuza
plural
  • buburuze
  • buburuzele
genitiv-dativ singular
  • buburuze
  • buburuzei
plural
  • buburuze
  • buburuzelor
vocativ singular
plural
Intrare: buburuza
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buburuza
  • buburuzare
  • buburuzat
  • buburuzatu‑
  • buburuzând
  • buburuzându‑
singular plural
  • buburuzea
  • buburuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buburuzez
(să)
  • buburuzez
  • buburuzam
  • buburuzai
  • buburuzasem
a II-a (tu)
  • buburuzezi
(să)
  • buburuzezi
  • buburuzai
  • buburuzași
  • buburuzaseși
a III-a (el, ea)
  • buburuzea
(să)
  • buburuzeze
  • buburuza
  • buburuză
  • buburuzase
plural I (noi)
  • buburuzăm
(să)
  • buburuzăm
  • buburuzam
  • buburuzarăm
  • buburuzaserăm
  • buburuzasem
a II-a (voi)
  • buburuzați
(să)
  • buburuzați
  • buburuzați
  • buburuzarăți
  • buburuzaserăți
  • buburuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • buburuzea
(să)
  • buburuzeze
  • buburuzau
  • buburuza
  • buburuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)