11 definiții pentru bubuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

bubuitúră sf [At: ISPIRESCU, L. 99 / P: ~bu-i ~ / Pl: ~ri / E: bubui + -tură] Bubuit.

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Zgomot scurt, înfundat și puternic; bubuit. O bubuitură înfundată și un zornăit de sticlă spartă curmară vorbăria. PAS, L. I 19. Se aud bubuituri în ușa compartimentului. CARAGIALE, O. II 162. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. ISPIRESCU, L. 99. ♦ Împușcătură. Cîte zece încărcături de fiecare [pușcă]; în totul lui tot, patruzeci de bubuituri în fiecare zi. SADOVEANU, Z. C. 330. – Pronunțat: -bu-i-.

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură.

bubuitúră f., pl. ĭ. Zgomot de tunet orĭ de descărcărĭ de tunurĭ, detunătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri

bubuitúră s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

BUBUITU s. bubuire, bubuit, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. si reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUBUITURĂ SONICĂ bang sonic (v.)

Intrare: bubuitură
bubuitură substantiv feminin
  • silabație: bu-bu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuitu
  • bubuitura
plural
  • bubuituri
  • bubuiturile
genitiv-dativ singular
  • bubuituri
  • bubuiturii
plural
  • bubuituri
  • bubuiturilor
vocativ singular
plural

bubuitură

  • 1. Zgomot scurt, înfundat și puternic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubuit attach_file 3 exemple
    exemple
    • O bubuitură înfundată și un zornăit de sticlă spartă curmară vorbăria. PAS, L. I 19.
      surse: DLRLC
    • Se aud bubuituri în ușa compartimentului. CARAGIALE, O. II 162.
      surse: DLRLC
    • Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Cîte zece încărcături de fiecare [pușcă]; în totul lui tot, patruzeci de bubuituri în fiecare zi. SADOVEANU, Z. C. 330.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Bubui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09