bruto av [At: DEX² / E: ger Brutto, it brutto] În total, fără a scădea daraua (dintr-o greutate), cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit).

bruto adv. 1 În total, fără a scădea greutatea ambalajului. 2 Fără a scădea cheltuielile sau impozitele (dintr-un venit). Cîștigă bruto o mie de euro. • /<germ. brutto, it. bruto.

*BRUTO adj. și adv. ⚚ = BRUT¹ 4 ¶ 5 [germ. < it. brutto].

BRUTO adv. (În opoziție cu neto) În total, cu totul, fără a scădea daraua (dintr-o greutate), fără a scădea cheltuielile sau diferitele sarcini (dintr-un venit). Salariul meu este de 600 de lei bruto.

BRUTO adv. În total, fără a scădea daraua (dintr-o greutate), fără a scădea cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit). – Germ. Brutto (it. brutto).

BRUTO adv. Cu totul, nescăzînd daraua sau cheltuielile făcute. [< it. bruto, germ. brutto].

BRUTO adv., adj. inv. cu totul, nescăzând greutatea ambalajului, cheltuielile. (< it. bruto, germ. brutto)

BRUTO adv. 1) În total; fără a scădea impozitele sau cheltuielile. 2) Cu totul; fără a scădea ambalajul. /<germ. Brutto

brut¹ sn [At: POLIZU / V: ~ă sf / E: svc brut] (Reg) Pâine neagră, de calitate inferioară.

brută² sf vz brut¹

brută¹ sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr brute] 1 Animal. 2 (Fig) Persoană lipsită de inteligență, sensibilitate și morală Si: bestie, vită.

brut¹ s.n. (reg.) Pîine neagră. • pl. -e. /<germ. Brot.

brută s.f. 1 Animal sălbatic ce nu poate fi îmblînzit. 2 Om lipsit de sensibilitate; brutal, violent. Individul acesta este o brută. • pl. -e. /<fr. brute, lat. brutum.

BRUT² (pl. -turi) sn. 🍽 Pîine neagră de calitate proastă [sl. brotŭ < germ.].

*BRUTĂ (pl. -te) sf. Om grosolan, necioplit, mojic, lipsit de simțire [fr.].

BRUTĂ, brute, s. f. Om rău, brutal, crud, lipsit de simțire. Asta nu se poate! Dumneata ești o brută. PAS, Z. I 113.

BRUTĂ, brute, s. f. Om brutal. – Fr. brute.

BRUTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute].

BRUTĂ s. f. om brutal, violent. (< fr. brute)

BRUTĂ ~e f. Om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență. /<fr. brute

brut n. pâine neagră, pită (învechit). [Nemț. BROT, printr’un intermediar săsesc].

brută f. ființă grosolană, om brut.

1) brut n., pl. urĭ (sas. brut, germ. brot, pîne de unde și vsl. brotŭ). Munt. Vechĭ. Pîne neagră, mai ales soldățească. – V. pită.

*brútă f., pl. e (fr. brute, om grosolan). Barb. Vită, fiară, boaĭtă, om necĭoplit și răŭ.

bruto (înv.) adv.

bruto adv.

bruto adv.

bruto

bruto.

brută s. f., g.-d. art. brutei; pl. brute

brută s. f., g.-d. art. brutei; pl. brute

brută s. f., pl. brute

brut (-turi), s. n. – Pîine neagră. Sl. brotŭ, de la v. germ. brot (› germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puțin folosit. – Der., de uz curent: brutar, s. m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s. f. (dans tipic); brutărie, s. f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea).

Bruto ≠ neto

Brută ≠ gentilom, gentleman