BRODAT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) Împodobit cu broderii. – V. broda.

brodat², ~ă a [At: PAMFILE, I. C. 312 / Pl: ~ați, ~e / E: broda] 1 Care a fost cusut în relief, cu flori sau alte figuri, cu mâna sau cu mașina. 2 (Fig) Care a fost adăugat ca detaliu imaginar la o povestire.

brodat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: broda] 1-2 Brodare (1-2).

brodat¹ s.n. Faptul de a broda. • /v. broda.

brodat², -ă adj. 1 (despre materiale textile) Care are cusut în relief ornamente cu mîna sau cu mașina; care este împodobit cu broderii. 2 Fig. (despre relatări, întîmplări, povestiri) Care este detaliat excesiv, înflorit, născocit. Nu credea în relatarea brodată pe care o făcuse întîmplării. • pl. -ți, -te. /v. broda.

BRODAT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

BRODAT¹ s. n. Acțiunea sau faptul de a broda. Alta, într-o rochie de casă, se întrerupse din brodat. CAMIL PETRESCU, T. II 175.

BRODAT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre o pînză, o stofă, o mătase etc.) Împodobit cu cusături în relief (reprezentînd flori sau alte motive decorative). Ieși în oraș... pe cap cu un șal negru de mătase brodată. DUMITRIU, B. F. 118.

BRODAT¹ s. n. Faptul de a broda.

BRODAT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre țesături) Împodobit cu cusături decorative în relief. – V. broda.

BRODAT s.n. Brodare. [< broda].

BRODAT s. n. brodare. (< broda)

BRODAT n. 1) v. A BRODA. 2) Îndeletnicire a brodezei. /v. a broda

broda vt [At: CARAGIALE, S. U. 33/5 / Pzi: ~dez / E: fr broder] 1 A coase în relief flori sau alte figuri pe pânză, cu mâna sau cu mașina. 2 (Fig) A dezvolta o întâmplare, o poveste, adăugând detalii imaginare Cf a născoci.

broda vb. I. tr. 1 (compl. indică broderii, flori, ornamente etc.) A coase pe un material textil cu mîna sau cu mașina. Broda cu lînă de diferite culori pe o bucată de etamină (CĂL.). 2 Fig. (compl. indică relatări, întîmplări, povestiri etc.) A amplifica, adăugînd numeroase detalii (imaginare); a înflori, a inventa, a născoci. A brodat povestirea cu amănunte nesemnificative. ◊ (refl. impers.) Se brodează pe marginea celor întîmplate. • prez. ind. -ez. /<fr. broder.

BRODA, brodez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A coase flori sau alte ornamente (cu mîna sau cu mașina) pe o pînză, pe o stofă, pe o țesătură de mătase etc.; a coase la gherghef. A broda cu mătase. A broda o monogramă. ◊ Fig. A dezvolta, a născoci, a inventa (înflorind ceva). Muzicanții oare nu s-ar găsi destui ca să brodeze o arie demnă pe vorbele cîntecului răsplătit? ANGHEL, PR. 192. În genere, se brodează cu sarcasm... pe tema lipsei de merit a multora dintre medaliați. CARAGIALE, S. U. 33.

BRODA, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie. ♦ Fig. A dezvolta, a inventa. – Fr. broder.

BRODA vb. I. tr. 1. A coase pe o țesătură (flori, ornamente etc.); a coase la gherghef. 2. (Fig.) A inventa, a dezvolta, a născoci. [< fr. broder].

BRODA vb. tr. 1. a coase o broderie (1). 2. (fig.) a inventa, a născoci. (< fr. broder)

A BRODA ~ez tranz. 1) (țesături) A orna cu broderii. 2) fig. A crea în imaginație în mod arbitrar; a ticlui; a izvodi; a născoci; a inventa. /<fr. broder

brodà v. 1. a face pe o stofă desenuri în relief, a coase cu flori la gherghef; 2. fig. a amplifica, a face desvoltări accesorii.

*brodéz v. tr. (fr. broder, îld. border, a garnisi pe marginĭ). Fac pe o stofă de semne în relief cu acu saŭ războĭu. Fig. Amplific, înfloresc: a broda o istorie. În Trans. chindisesc.

brodat s. n.

brodat s. n.

brodat s. n.

broda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brodez, 3 brodează; conj. prez. 1 sg. să brodez, 3 să brodeze

broda (a ~) vb., ind. prez. 3 brodează

broda vb., ind. prez. 1 sg. brodez, 3 sg. și pl. brodează

BRODAT adj. (reg.) împistrit, (Transilv.) chindisit. (Bluză ~.)

BRODAT adj. (reg.) împistrit, (Transilv.) chindisit. (Bluză ~.)

BRODA vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

BRODA vb. a coase, (reg.) a împistri, (Transilv. și Maram.) a chindisi, (prin Maram.) a popistri, (prin Ban. și Transilv.) a șlingui, (prin Transilv.) a ștricăni. (~ cu flori; a ~ la gherghef.)

BRODA vb. a coase, (reg.) a împistri, (Transilv. și Maram.) a chindisi, (prin Maram.) a popistri, (prin Ban. și Transilv.) a șlingui, (prin Transilv.) a ștricăni. (~ cu flori; a ~ la gherghef.)

broda (brodez, -it), vb. – 1. A coase o broderie. – 2. A înfrumuseța, a exagera o povestire. Fr. broder. – Der. broderie, s. f. din fr. broderie.