15 definiții pentru broboadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

broboádă sf [At: SLAVICI, N. II, 33 / V: brobod, brobodă / Pl: ~de / E: ns cf bg подбродка] Basma mare și groasă cu care se leagă femeile la cap sau o poartă pe spate Si: (înv) brobodealnic Cf bariș, boccea, cârpă, grimea, maramă, năframă, rariță, testemel, tulpan.

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Cf. bg. podbradka.

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma (de lînă, de mătase etc.) cu care se leagă, se îmbrobodesc femeile la cap sau pe care o poartă pe spate; tulpan, năframă, maramă. Mătușa Măndița își trase mult broboada pe ochi. CAMILAR, TEM. 241. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră ș-o broboadă albă legată ca un turban. SADOVEANU, P. M. 56. Duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori – și dacă n-am, Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126.

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka.

BROBOÁDĂ ~e f. Basma mare de lână folosită, mai ales de femei, pentru a-și acoperi capul. /<bulg. podbradka

broboadă f. înveliș de cap; bariș, boccea, maramă, ștergar, testemel. [Abstras din probodi].

broboádă și (Olt., Munt. vest) proboádă și pobroádă f., pl. e (bg. podbrádka și -dia, d. pod, pe dedesupt, și brada, barbă. V. îmbrobodesc, zăbranic). Vest. Bertă, învălitoare maĭ groasă cu care femeie îșĭ acopere capu. V. maramă, testemel, tulpan.

propoa[1] sf vz broboadă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROBOÁDĂ s. (rar) fișiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeală, (Transilv., Maram. și Bucov.) pânzătură. (Și-a pus ~ pe umeri.)

BROBOA s. (rar) fișiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeală, (Transilv., Maram. și Bucov.) pînzătură. (Și-a pus ~ pe umeri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

broboádă (broboáde), s. f. – Basma mare, șal. – Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a var. proboadă. Din bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutilă. Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua); îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba); îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire).

Intrare: broboadă
broboadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broboa
  • broboada
plural
  • broboade
  • broboadele
genitiv-dativ singular
  • broboade
  • broboadei
plural
  • broboade
  • broboadelor
vocativ singular
plural

broboadă

  • 1. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri.
    exemple
    • Mătușa Măndița își trase mult broboada pe ochi. CAMILAR, TEM. 241.
      surse: DLRLC
    • Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră ș-o broboadă albă legată ca un turban. SADOVEANU, P. M. 56.
      surse: DLRLC
    • Duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori – și dacă n-am, Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126.
      surse: DLRLC

etimologie: