2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.

broșare sf [At: DA / Pl: ări / E: broșa + -re] 1 Coasere împreună a foilor și copertelor moi ale unei cărți, broșuri etc. Si: broșat1 (1). 2 (Teh) Prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă Si: broșat1 (2).

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa. 1. Coaserea împreună a colilor unei broșuri, a unui caiet, a unei cărți etc., și punerea lor într-o copertă moale. 2. Prelucrarea pieselor de metal la mașina de broșat.

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.

BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

broșa vt [At: DA / Pzi: ~șéz / E: fr brocher] 1 A coase foile și copertele unei cărți, broșuri etc. 2 (Teh) A prelucra o piesă metalică pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. (Spre deosebire de lega, compacta) A coase împreună colile unei broșuri, ale unui caiet, ale unei cărți etc., punîndu-le într-o copertă moale. ◊ (Absol.) Te-au pus să broșezi, adică să coși coală cu coală. PAS, Z. I 274. 2. A prelucra o piesă metalică, găurind-o sau șănțuind-o prin așchiere. ◊ Mașină de broșat = mașină prevăzută cu o broșă (3), servind la găurirea și la șănțuirea, prin așchiere, a pieselor metalice. Ac de broșat = broșă (3).

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher].

BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)

A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher

broșà v. a îndoi și coase laolaltă foile unei cărți.

*broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșáre s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând

broșa (ind. prez. 3 sg. și pl. broșează, 1 pl. broșăm, ger. broșînd)

arată toate definițiile

Intrare: broșare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broșare
  • broșarea
plural
  • broșări
  • broșările
genitiv-dativ singular
  • broșări
  • broșării
plural
  • broșări
  • broșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: broșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • broșa
  • broșare
  • broșat
  • broșatu‑
  • broșând
  • broșându‑
singular plural
  • broșea
  • broșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • broșez
(să)
  • broșez
  • broșam
  • broșai
  • broșasem
a II-a (tu)
  • broșezi
(să)
  • broșezi
  • broșai
  • broșași
  • broșaseși
a III-a (el, ea)
  • broșea
(să)
  • broșeze
  • broșa
  • broșă
  • broșase
plural I (noi)
  • broșăm
(să)
  • broșăm
  • broșam
  • broșarăm
  • broșaserăm
  • broșasem
a II-a (voi)
  • broșați
(să)
  • broșați
  • broșați
  • broșarăți
  • broșaserăți
  • broșaseți
a III-a (ei, ele)
  • broșea
(să)
  • broșeze
  • broșau
  • broșa
  • broșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

broșare

  • 1. Acțiunea de a broșa; broșat, legat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: broșat (s.n.) legat (legare)
    • 1.1. Coaserea împreună a colilor unei broșuri, a unui caiet, a unei cărți etc., și punerea lor într-o copertă moale.
      surse: DLRLC
  • 2. Prelucrarea pieselor de metal la mașina de broșat.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi broșa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

broșa

  • 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lega (uni) attach_file un exemplu
    exemple
    • absolut Te-au pus să broșezi, adică să coși coală cu coală. PAS, Z. I 274.
      surse: DLRLC
  • 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. Mașină de broșat = mașină prevăzută cu o broșă, servind la găurirea și la șănțuirea, prin așchiere, a pieselor metalice.
      surse: DLRLC
    • 2.2. Ac de broșat = broșă.
      surse: DLRLC sinonime: broșă
  • 3. A executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat.
    surse: MDN '00

etimologie: