BROȘA, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punîndu-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.