3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bra sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bra / Pl: bravi / E: srb brava] (Reg) Broască a ușii.

brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.

bravá2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~véz / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309.

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].

BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)

BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo

A BRAVÁ ~éz 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver

brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL.

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.

*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brav1 adj. m., pl. bravi; f. brávă, pl. bráve

arată toate definițiile

Intrare: bravă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravile
genitiv-dativ singular
  • bravi
  • bravii
plural
  • bravi
  • bravilor
vocativ singular
plural
Intrare: brav (adj.)
brav1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brav
  • bravul
  • bravu‑
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravii
  • brave
  • bravele
genitiv-dativ singular
  • brav
  • bravului
  • brave
  • bravei
plural
  • bravi
  • bravilor
  • brave
  • bravelor
vocativ singular
plural
Intrare: brava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brava
  • bravare
  • bravat
  • bravatu‑
  • bravând
  • bravându‑
singular plural
  • bravea
  • bravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bravez
(să)
  • bravez
  • bravam
  • bravai
  • bravasem
a II-a (tu)
  • bravezi
(să)
  • bravezi
  • bravai
  • bravași
  • bravaseși
a III-a (el, ea)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • brava
  • bravă
  • bravase
plural I (noi)
  • bravăm
(să)
  • bravăm
  • bravam
  • bravarăm
  • bravaserăm
  • bravasem
a II-a (voi)
  • bravați
(să)
  • bravați
  • bravați
  • bravarăți
  • bravaserăți
  • bravaseți
a III-a (ei, ele)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • bravau
  • brava
  • bravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bravă

etimologie:

brava

  • 1. tranzitiv A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desfide sfida sfrunta un exemplu
    exemple
    • A brava moartea.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se expune în mod inutil unei primejdii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz.
    surse: NODEX

etimologie:

brav (adj.)

etimologie: