bravă sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: brauă / Pl: bravi / E: srb brava] (Reg) Broască a ușii.

brauă sf vz bravă

brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.

brava² vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~vez / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.

brav, -ă adj., s.m. 1 adj. Care dă dovadă de curaj; viteaz, îndrăzneț. Oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sînt mai bravi în fața morții (IBR.). ◊ (subst. m.) Îi întîmpinau pe bravii întorși de la luptă. 2 s.m. (înv.) Persoană care teroriza și omora pentru bani. • pl. -i, -e. /<fr. brave, it. bravo.

brava² interj. v. bravo.

brava¹ vb. I. tr., intr. 1 A înfrunta cu curaj, cu bărbăție. A brava moartea. 2 A se expune inutil; a sfida. • prez.ind. -ez. /<fr. braver.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309.

BRAVA², bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).

BRAVA², bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tîlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].

BRAVA vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)

BRAVA vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; îndrăzneț; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo

A BRAVA ~ez 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver

brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL.

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.

*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.

brav¹ adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave

brava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 bravează; conj. prez. 1 sg. să bravez, 3 să braveze

brav¹ adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave

brava (a ~) vb., ind. prez. 3 bravează

brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. bravă, pl. brave

brava vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 sg. și pl. bravează

BRAVĂ s. v. broască.

bravă s. v. BROASCĂ.

BRAV adj. v. curajos.

BRAVA vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.

BRAV adj. curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (S-a dovedit ~ în luptă.)

BRAVA vb. 1. a desfide, a sfida. (~ moartea.) 2. a înfrunta, a sfida, (rar) a sfrunta. (~ cu curaj un pericol.)

Brav ≠ fricos, laș, neîndrăzneț

brav (bravă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.