10 definiții pentru brancardier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brancardiér, ~ă smf [At: DEX2 / P: ~di-er / Pl: ~i, ~e / E: fr brancardier] 1 Persoană care poartă brancarda. 2 Ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarde, pe câmpul de luptă.

BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care are misiunea de a ridica răniții de pe cîmpul de luptă și de a-i transporta la posturile de prim-ajutor și la ambulanțe. Dragostea brancardierilor, uriașa dragoste omenească... înfrînge puterea morții. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/2. Avea brancardiera mîni subțiri. TULBURE, V. R. 10. Cîteva țipete năbușite tresăriră. Cînd fumul se risipi, brancardierii alergară. SADOVEANU, O. VI 22. – Pronunțat: -di-er.

BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții de pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Fr. brancardier.

BRANCARDIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care poartă brancarda; militar care ridică și transportă răniții pe câmpul de luptă. [Pron. -di-er. / < fr. brancardier].

BRANCARDIÉR, -Ă s. m. f. infirmier pentru ridicarea și transportul răniților cu brancarda. (< fr. brancardier)

BRANCARDIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care transportă răniții sau bolnavii cu brancarda. [Sil. -di-er] /<fr. brancardier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brancardiér (-di-er) s. m., pl. brancardiéri

brancardiér s. m. (sil. -di-er), pl. brancardiéri

Intrare: brancardier
  • silabație: -di-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brancardier
  • brancardierul
  • brancardieru‑
plural
  • brancardieri
  • brancardierii
genitiv-dativ singular
  • brancardier
  • brancardierului
plural
  • brancardieri
  • brancardierilor
vocativ singular
  • brancardierule
  • brancardiere
plural
  • brancardierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brancardier, -ă brancardier brancardieră

  • 1. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Dragostea brancardierilor, uriașa dragoste omenească... înfrînge puterea morții. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/2.
      surse: DLRLC
    • Avea brancardiera mîni subțiri. TULBURE, V. R. 10.
      surse: DLRLC
    • Cîteva țipete năbușite tresăriră. Cînd fumul se risipi, brancardierii alergară. SADOVEANU, O. VI 22.
      surse: DLRLC

etimologie: