BRANCARDIER, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care are misiunea de a ridica răniții de pe cîmpul de luptă și de a-i transporta la posturile de prim-ajutor și la ambulanțe. Dragostea brancardierilor, uriașa dragoste omenească... înfrînge puterea morții. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/2. Avea brancardiera mîni subțiri. TULBURE, V. R. 10. Cîteva țipete năbușite tresăriră. Cînd fumul se risipi, brancardierii alergară. SADOVEANU, O. VI 22. – Pronunțat: -di-er.