brancardier, -ă s.m., s.f. (med.) 1 Persoană care transportă bolnavii cu brancarda; infirmier. Cînd fumul se risipi, brancardierii alergară (SADOV.). 2 Militar instruit pentru ridicarea și transportul răniților (de pe cîmpul de luptă) cu brancarda. • sil. -di-er. pl. -i, -e. /<fr. brancardier.